Dragostea Din Copilărie (Danca)

12-Nu poate fi el!

Anca privea liniștită pe geam copacii ce se derulau în fata sa. Era în mașină alături de părinți ei , indreptandu.se spre un restaurant din centrul orașului . Nu avea nici cea mai mica idee despre ce o așteaptă acolo .
Mașină opri în fața unei clădiri necunoscute Ancai și văzând că părinți ei coborau asta a făcut și ea .
Un domn înalt care i se părea cunoscut îi întâmpină la intrare.
După ce domnul respectiv îi salută părinți a venit și la ea .
- Cat de mult ai crescut Anca! E o plăcere să te revăd. Nu cred ca ma mai ti minte .(ii zise domnul din fața ei în timp ce dădeau mana )
- Mă scuzați, dar nu !
Anca se uita la părinți ei ce zâmbești cu subînțeles.
-Scumpo , avem o surpriza pentru tine . Hai ,intră!
Nu înțelegea nimic din ce zic părinți ei dar a intrat în restaurant fiind ghidată până la o masă unde stăteau o femeie și un băiat .
Anca inca nu intelegea dece a fost adusă aici dar cand băiatul de la masă s.a întors și au făcut contact vizual a simțit cum tot cerul îi pica în cap.
-Anca!zise Dan șoptit
"Nu poate fi el!"( își zise ea în cap)
- Surpriza !( zise.ra părinți ei și cei doi domni )
-Scumpo, ne.am intalnit ieri cu mamă lui Dan și pentru ca nu ne.am mai vazut de mult am decis să ieșim astăzi . Stim ca va fost dor unul de altul asa ca am decis să vă facem o surpriza .

Anca și Dan se priveau cu ochii măriți și gurile între deschise. Nu le venea să creadă cea ce tocmai sa întâmplat.
În mințile lor totul se leaga intr.un fie logic iar acum si.au dat seama ca bănuielile lor erau adevărate.
Amândoi erau paralizată. Părinți lor îi priveau oarecum ciudat dar intr.un final s.au asezat toți la masă.
Pe tot parcursul întâlnirii nici unul dintre ei nu a mai scos nici un sunet se auzeau doar vocile părinților lor pana cand mama lui Dan s.a decis să spargă gheața.
-Copii ,Nu sunteti bucuroși să vă revedeti?
-Chiar asa !Nici unul dintre voi nu a scos nici un cuvant toată seara.(continuă tatăl Ancai)
Dan și Anca taceau . Inca nu le venea să creadă că după atâta timp sunt din nou împreună.
-Eu ma duc sa iau putin aer .....(zise Anca și iesi pe ușă)
-Esti bine scumpo ?(striga mamă ei de la masă dar Anca nu o vagă în seamă.
Ieși în curtea restaurantului și se așeza pe gardul ce împrejmuite clădirea.
Pielea îi îngheța imediat din cauza frigului de afara ,ea purtând numai o rochie suptire Simți cum o lacrimă se prelingea pe obrazul ei și ajunsese pe marginea rochie dar o lăsă să cada . Inca încerca să proceseze cea ce tocmai se întâmplase. Pierdută printre gânduri simțit în ultimul moment cum o haină este pusă pe umerii ei . Cand se întoarse îl văzu pe Dan ce o privea îngrijorat.
-Esti bine ?( o întreba el având inca mâinile pe umerii ei )
Anca îl privea surprinsă . Pe de o parte voia să îi ia mâinile după ea și să îl întreba dece nu a dat un semn în toți anii ăștia . Dar pe de altă parte voia sa îi dea o îmbrățișare plină de afectiune . Si asta și facu....
Se ridică pe vârfuri și își înfășurat brațele în jurul gâtului lui Dan .
Dan nu a mai stat mult pe gânduri și i.a răspuns și el la îmbrățișare.
Au stat asa 2...3...5 minute . Cert este că niciunul nu voia să mai plece vrodata de acolo .
-Mergem ? (o întreba Dan)
Anca aproba din cap și amândoi intrată înapoi în restaurant. Cand se îndreptau spre masă observată ca părinții lor își atrăgeau lucrurile.
-Copii,aici erați!Anca,ar cam trebui sa plecam.
Părinți își luara la revedere și ambele familii plecara acasă.
Cand au ajuns Anca a gonit direct în camera ei inchizand.o și lasandu.se în jos pe ea .
"Ce dumnezeu tocmai s.a Intamplat!?"(își zise ea )
Avea nevoie să vorbească cu cineva despre asta . Și singura optiune era Ana. Își deschise telefonul și îi dădu un mesaj rapid .

"Vino la mine te rog!E urgent "

Tan!Tan!Tan!
V.am spus că va așteaptă multe surprize .
Capitolul 13v.a apărea maine sau în seara asta