Dragostea Din Copilărie (Danca)

13-Dece naiba ma adus aici?

- Nu îmi vine să cred !(chitai Ana în timp ce bătea entuziasmată din palme ). Deci ai avut dreptate!
-Da Ana!. Îmi tot repeți asta de vro 10 minute . (zise Anca în timp ce statea întinsă privind tavanul)
-Păi și nu te bucuri ? Parca îți plăcea de el !
-Cand am zis eu asta?(întreba Anca ridicandu.se brusc din pat fiind roșie în obraji )
- Hai ,pe bune Anca ?! Se vede de la o posta !
- In fine..... . Nu stiu ce sa fac maine la scoala cand îl văd. Sa vorbesc cu el sa nu vorbesc cu el ? Ce sa fac?
- Vorbeste cu el ! Nu v.ati vazut timp de 5 ani . Îți dai seama câte ai să îi zici și cate are să îți zică.
- Stii ceva ... Ai dreptate! Rămâi la mine în seara asta?
- Păi credeai ca te las singura după tot ce s.a întâmplat azi?

Dan inca privea absent peisajul din fața lui . A ajuns acasă de o ora si a iesit putin pe terasa casei pentru a lua aer.Tot cea ce s.a intamplat cu Anca în seara asta l.a dat peste cap . Era fericit ca a regăsit.o intr.un final dar inca nu îi venea să creadă . Oare ea era fata din parc? Asta era una din intrebarile pe care voia să i le pună.
La scoala nu ar fi găsit un moment în care să fie singuri și să vorbească . Trebuia să găsească alt moment . Parcul în care se întâlneau acum câțiva ani era un loc bun dar cum sa o faca să ajungă acolo?
Avea nevoie de ajutor.
" Viktor nu e asa apropiat de Anca iar pe Ana nu o pot suna acum fiindca cel mai probabil e cu Anca. Trebuie să găsesc altceva "(gândi el încercând să se concentreze ).

Luni...

Clopoțelul vestea începutul ultimei ore din acea zi . Anca se întoarse din pauza impreuna cu Ana . Era tristă ca nu putut vorbi cu Dan deloc azi . În timpul orelor era în clasa însă cum se suna de pauza se făcea imediat dispărut. În timp ce își scotea cărțile din geanta observa o bucată mică de hartie ce pica din ghiozdanul ei . Ridică de jos hârtia și observa un scris de mana foarte ordonat care îi era necunoscut.

"Vino după ore în parcul nostru ."

( D )

Un zambet imens i.a aparut pe chip cand si.a dat seama de la cine e biletul.

***
-Hey! Unde te grăbești asa . ( o întreba Ana cand văzu în ce graba își strângă cărțile de pe banca )
- Am o treaba....
Scuze ca nu pot veni cu tine Ne vedem maine Pa!(Îi răspunde Anca fara pauza intre propozitii )
Ana o privea amuzată în timp ce ea alerga pe hol cu parul fluturând în aer .
Cand ajunsese acolo a observat că parcul era gol . S.a uitat putin să vadă dacă Dan se afla prin apropiere cand simti cum cineva o atinge pe braț. Cand s.a întors a dat nas în nas cu Mădălina. Mădălina era una din "prietenele " Teodorei , cea mai populară fața din liceu și tot odata fosta iubită a lui Dan . Anca a aflat asta de curând și inca nu îi venea să creadă că Dan a fost cu o fata ca ea .

-Ammm......Doresti cev...(Anca nu a putut să termine ca a fost întreruptă)
-VINO!(zise Mădălina infigandu.si unghiile false în bratul Ancai)
Anca observa ca Mădălina o trage spre drumul ce duce înspre scoala .
Oricât a încercat ea să se elibereze Mădălina era mult mai puternică fața de ea asa ca s.a lăsat târâtă pana unde a vrut fata de lângă ea .
Cand Mădălina i.a dat drumul a văzut că se afla în spatele liceului.
"De ce naiba ma adus aici?" ( își zise ea )
Mădălina nu avea nici o reactie . Se uita prin curte de parca ar cauta ceva .
-Uite acolo!( îi indică Ancai un loc din curtea liceului )
Anca își îndrepta privirea spre locul indicat de Mădălina și dintr.o dată simți cum lacrimile o podicnesc .

DAN.SARUTA.O.ALTA.FATA.......