Jurnalul unei păcătoase

Pară, tuberoză și bujori

       — Măi să fie, se pare că avem o mică fetiță inocentă aici, care se visează mare curtezană!

        Lingura cu supă s-a oprit la jumătatea drumul de la farfurie, spre gură. Aveam o bănuială despre cine vorbise, înainte să întorc privirea. Și după cum era de așteptat, toate fetele au uitat ca să mai mănânce, erau cu ochii pe noi.

        Am privit-o, apoi m-am întors înapoi spre farfuria mea. Era extrem de intimidantă, suplă și frumoasă, cu părul roșcat lung până la șolduri și cu ochii de un albastru deschis, înghețat și rece. Întreg tenul ei parcă era din porțelan și era ușor de înțeles de ce bărbații o preferau. Ghinionul ei a fost că s-a născut într-o familie săraca, din moment ce a ajuns aici. Și totuși, aveam de gând să fiu precaută și să nu îmi fac probleme.

        Însă Magda se sprijini cu mâinile de masa mea și se aplecă spre mine, fiind atât de aproape încât îi simțeam respirația pe tâmplă.

        - Știi cum se cucerește un bărbat, vierge°? Mă întrebă cu un ton superior, apăsat și scârbit. Știi câte fantezii grosolane au? Imaginează-ți un burtos de o sută douăzeci de kilograme peste tine, cu sudoarea picurându-i pe corpul tău, cum ți-o trage dur pe la spate, în timp ce tu nu poți să miști un deget!

        Am înghețat și bărbia a început să îmi tremure. Nu voiam să plâng în fața ei, dar eram atât de speriată în momentul acela, încât îmi venea să fug mâncând pământul. Singurul motiv pentru care încă stăteam țeapănă pe acel scaun era familia mea.

       — Crezi că asta e tot, vierge? Stai să vezi când îți forțează toate găurile!

       — Destul! Se auzi un strigăt furios și am tresărit puternic.

        Se pare că mama Daya auzise ultima parte din conversație. Magda se ridică încet, împreunându-și mâinile la spate și cu un zâmbet viclean, spuse:

       — I-am spus doar ce o așteaptă.

       — În camera ta, acum! Se răsti femeia și Magda se întoarse fără a mai spune în cuvânt, dispărând sus pe scări. Ca la un semn, celelalte au reînceput să fie preocupate de farfuriile personale.

        Mama Daya veni lângă mine, îmi puse o mână pe braț și îmi spuse încet:

       — Am găsit pe cineva potrivit pentru tine. Numele lui este Pavel. Nu îți face griji, știe cum să se comporte cu o femeie. Va veni diseară aici, te va recunoaște, iar tu vei sta doar în preajma lui, până va fi momentul ca să urcați în camera ta.

       — Mulțumesc, am spus gâtuită. Poate că nu era cel mai bun răspuns, dar altul nu aveam.

        Mama Daya se închise iar în biroul ei și noi ne-am retras în camerele noastre. Am primit de la Mia un ruj roșu aprins, pe jumătate folosit și de la Rita, o cutie cu pudră albă, translucidă, în care avea un pămătuf mic și roz. În după-amiaza aceea am plecat la doamna Lu și am rugat-o să îmi ofere un parfum pe care îl voi plăti de îndată ce voi primi primii banii. Spre surprinderea mea, nu doar că mi-a dat voie să îmi creez propriul parfum, a spus chiar că nu este nevoie să îl plătesc, pentru că nu mi-a oferit niciodată nimic cât timp am lucrat la dânsa. A fost surprinsă ca să îmi vadă aceeași panglică din dantelă în păr, însă a ridicat ușor din umeri. Probabil își spunea că îmi place foarte mult. Sau că nu îmi permit alta. Ceea ce nu m-a deranjat chiar deloc.

        Arome fructat-florale, care conțineau puțină pară, tuberoză, bujori și flori de portocal, combinate pentru a aduce la viață o subtilă mireasmă. Doamna Lu puse o picătură pe încheietura mâinii, o întinse ușor cu arătătorul, apoi se aplecă și inspiră.