Dragă cititorule,

329 44 69
                                    


      Mulțumesc! Ăsta este cuvântul pe care vreau să ți-l adresez, cartea asta este pentru tine. Iar eu îți mulțumesc enorm pentru timpul depus pe care ți-l petreci ca sa o citești. Scriu aceste rânduri pentru mine si sufletul meu, dar din fericire el vrea să-și împărtășească mazgăliturile celorlați.

      Mă bucur că ai trecut pe aici, contează enorm pentru mine.
Sper să-ți placă acestă carte! Sper să o iubești la fel cum vă iubesc pe fiecare dintre voi și vă urez numai bucuri.

     Nu uita că eu te iubesc, pentru că ma iubesc pe mine!

   Doresc o viață fericită la toată lumea și numai bucuri și visuri realizate. Cartea asta o scriu pentru tine, sper să te regăsești în ea și să simțim cu toții sentimentele și toate stările personajelor.

   Câteva fragmente din acestă carte:


        „Ultima dată când am iubit pe cineva a fost în școala primară, m-am îndrăgostit atât de tare încât nu mă puteam controla. Din păcate acel băiat nu simțea la fel, am fost obligată să-l uit, dar cu greu l-am uitat.

     Am înțeles faptul că între noi nu putea să existe ceva, însă era greu să accept acest lucru. Am decis în schimb să-l ignor, mi-a fost greu. Aproape doi ani la rând am fost in aceeași clasă și mereu lua același autobuz cu mine, plus că de fiecare dată cobora la aceeași stație ca și mine.

    Nu știu cum am făcut de mi-am schimbat drumul, tot ce îmi doream era să nu mă observe. Eram mică și prostuță, iar eu credeam că mă urăște și eu îl iubesc. Soarta a făcut în așa fel încât să-mi strice planurile, așa că nu avusesem de ales trebuia să merg pe drumul în care spiritele noastre se întâlneau. Surprinzător este faptul că începuse să mă tachineze, după acei ani n-am mai dat de el. Am început să-l uit pentru că am realizat că mă consum degeaba, l-am uitat și m-am eliberat de tot ce simțeam pentru el.

     După, în jurul meu vedeam cum cupluri se despart, se împacă, împlinesc un an de relație și alte probleme și lucruri din astea. Am încercat să-mi găsesc pe cineva, însă mereu când vedeam un băiat mi se părea drăguț și atât.

    Niciun băiat nu mă atrăgea cum ultimul de care m-am îndrăgostit o făcea. Mintea mea parcă era blocată la el, îl uitasem doar că nu puteam uita faptul că n-am să pot iubi pe cineva. Deși îmi dădeam silința nu reușeam, le-aș fi zdrobit inimile în mii de bucăți celorlalți dacă mă băgam într-o relație, cum inima mea era deja.

     Am început să dau vina pe insuficiența cardiacă de care sufeream, iar din cauza ei credeam că nu pot simți dragostea, pentru că îmi așteptam moartea mai mereu. În orice clipă știam că o să fie acolo, și acum o simt cum mă paște. După am început să dau vina pe corpul meu, nu eram supraponderală sau extrem de slabă, însă aveam unele imperfecțiuni tot de la boala asta care m-a distrus.

    Am acceptat faptul că sunt imună la dragoste, îmi amintesc că cea mai bună prietena a mea în perioda acea a fost înșelată.

     Duceam muncă de lămurire cu ea la telefon noaptea, dar îți jur că aș fi dat orice ca să pot să-i simt suferința din dragoste. Să pot să simt ce înseamnă o dragoste împărtășită, dacă eram in locul ei eram gata să-l iert pe acel idiot, doar pentru o clipă de atenție și iubire. Încet m-am obișnuit cu gândul ăsta și mi-am creat scenari in care aș putea să am copiii si un soț iubitor lângă mine, dar pe care să nu-l iubesc cu adevărat.

      M-am pregătit pshihic și pentru asta, mi-am zis că dacă o să se întâmple am să-mi creez o minciună în care să-mi repet singură in minte că-l iubesc asta doar ca să-mi pot păcăli inima, deși eram conștientă de boala mea, iar creierul meu mi-a dat o altă informație, că aș putea să mor pe masa de operație. M-am obișnuit cu asta, mi-am acceptat destinul și soarta ce urmează să mă vâneze.

     Mă sufoc des în somn, în acel moment de sufocare simt cum moartea îmi șoptește că este aproape de mine. Nu mai zic că mi se umflă gleznele fără motiv, atunci simt cum zilele îmi sunt numărate. Dar dacă am să mor, mă duc acolo sus mulțumită de faptul că am putut să iubesc. Că am putut să aflu ce este dragostea împărtășită și momentele tandre și magice pe care le-am trăit lângă tine.

    Multumesc, singurul lucru pe care ți-l cer este să trăiești și pentru mine când voi muri.

    Am trăit cu un singur gând până acum, acel gând nenorocit care mă făcea să cred că n-am să pot iubi niciodată. N-am avut niciodată primul sărut, iar singurul care a făcut asta și m-a atins în acel fel ai fost tu. Nu știu dacă am fost capabilă să iubesc ca acum. Meriți ceva mai bun Yalan, și dacă am șanse la viață n-am să pot duce o viață normală. Nu știu daca am să-ți pot oferi ce o femeie poate.

    Din păcate nu putem să avem o relație. Ne-am simțit bine împreună și atât, uită totul, este cel mai bine pentru amândoi! "

     

       O poveste despre doi adolescenți ce nu-și găsesc drumurile potrivite. Universul face în așa fel încât să-i aducă împreună.

   

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

   

YalanUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum