OBSESSION or LOVE

Capitolul 17

Sara povesteste:

Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu.... Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva.

Dragostea nu pune multe intrebari, deoarece, daca incepem sa gandim, incepe sa ne fie frica. E o frica inexplicabila, nu poate fi exprimata prin cuvinte. De aceea nu intrebi, faci.

In definitiv, ce e dragostea decat o taina pe care o ascund indragostitii si o poarta in umbra, de frica luminii? Pasiunile fug de lumina - lumina le omoara. Indata ce taina seda pe fata, dragostea vestejeste, isi pierde fragezimea, vraja, devine ceva obisnuit, de toate zilele.

Dar viata ce este?

Viata este unoeri foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta.

Viata este o curgere, este un fluviu, este o miscare continua. Dar oamenii au impresia ca ei insisi reprezinta ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este incremenita; viata este o continua schimbare. Cu cat exista mai multa schimbare, cu atat viata este mai abundenta. Iar o viata abundenta aduce cu sine ectraordinare schimbari, clipa de clipa

Ochii mei sunt prea lenesi si prea obositi ca sa mi se deschida si prefer sa nu mai fac nici un efort in a-i implora sa se deschida odata,fiind satula sa tot dorm.Imi imaginez unde sunt ,datorita aparatelor si chestiei pe care o simt la gura,cred ca vreun aparat de respirat,dar de ce ?

In jurul meu aud vag doua voci,una cunoscuta si una necunoscuta.Probabil cineva discuta lucruri normale,dar defapt cele doua persoane vorbesc despre mine.

-Se va trezi?,spune prima voce si realizez ca acea voce este defapt a lui Harry.

-Nu stim,tratamentul ii este administrat,dar pana acum se pare ca nu a dat randamente.Se pare ca raceala la plamani este mult mai puternica decat credeam.

-Cum dracu nu stiti?De ce sunteti doctor,degeaba ?

-Domnule Styles,va rog sa nu jigniti.Tratamentul ii este administrat la fiecare 8 ore si nu putem face mai mult decat am invatat noi in aceasta meserie.Singurul lucru pe care il putem face este sa asteptam.

-Asteptarea ma omoara,doctore..

-Stiu,domnule,dar ea e singura care decide daca vrea sa lupte sau nu.Va rog sa ma scuzati!

Brusc vocea doctorului se opreste si aud doar printre firimituri cum Harry bombane singur si injura.

-De ce dracu a trebuit sa fie asa,de ce?Eu sunt singurul vinovat,nenorocitul dracului ce sunt.

Simt cum mana lui o strange pe a mea si nu neg ca nu imi era dor de atingerea si vocea lui.Langa el ma simt protejata si iubita,simt ceva ce nu am mai simtit niciodata,dar nu il pot ierta asa usor,nu dupa ce m-a mintit.

-Lupta iubita mea,te rog lupta,pentru noi,pentru tine,dar si pentru mine pentru ca stiu ca ti-am facut rau si ca din vina mea esti aici,dar nu am putut sa te bag in lumea mea de rahat atat de repede.Ma tem pentru tine!,spune acesta printre suspine si simt cum isi indeparteaza o mana si o pune la loc,aceasta fiind uda.LACRIMI!

Ochii mei ,intr-un final reactioneaza si simt cum o lumina puternica face contact cu privirea mea.Degetele mainilor incep sa le simt,iar picioarele le simt ca dupa un masaj de lunga durata in care angajatul si-a facut treaba cea mai buna,dandu-si silinta sa imi faca tot corpul sa radieze dupa relaxare, liniste si placere.

Incep sa imi misc capul,respirand chiar greu.Imi intorc privirea spre geam si vad cum un corp sta asezat cu capul pe mana mea.Imi dau seama cine e si mormai ceva,facandu-l sa reactioneze imediat.

-Iubito,te-ai trezit!,spune Harry,luandu-mi mana si sarutand-o tandru.Imi era dor de saruturile lui si de mangaierea lui pentru ca imi dadeau liniste si alinare.

-Imi pare rau,iubire,nu am vrut sa te ranesc.Imi pare rau!Sper sa ma poti ierta candva!,spune printre lacrimi si ii simt mainile tremurand fiind gata gata sa nu mai rezist si sa imi scot masca aia tampita dupa gura si sa sar la gatul lui sa il sarut,dar nu pot,creierul meu imi aduce aminte ca m-a mintit si incep sa fiu agitata,tragandu-mi mana la un moment dat din stransoarea lui,aparatul din dreapta patului incepand sa bipuie si sa se alarmeze si el mai mult decat mine.

-Gata,linisteste-te,nu am vrut sa te zapacesc si mai mult!Te voi lasa singura sa te linistesti si o sa ii spun Ancai ca te-ai trezit.

Iese din salon si inchide usa dupa el.Imi inchid ochii pentru o clipa si aud usa deschizandu-se din nou si o vad pe Anca cum intra zambind in salon.

-Buna,frumusete!Te-ai trezit?

Dau din cap aprobator,fiindu-mi prea greu sa spun ceva.

-Harry mi-a povestit ce s-a intamplat intre voi si vroiam sa iti spun si eu ceva.

Ridic dintr-o spranceana ,asteptand nerabdatoare sa vad ce are prietena mea de spus.

-Sunt cu Taylor!,spune rusinata si ma uit cu ochii ,neclipind pentru cateva secunde.

-Nu ma judeca,dar il iubesc si stiu si cu ce se ocupa si crede-ma ca mi-a fost la fel de greu ca si tie,dar inima mea a decis in locul meu si simt ca e cea mai buna decizie din lume.

Raman blocata la cuvintele ei si zambesc pentru ca e prima data cand o vad asa de fericita. Imi apropii mana de ea si i-o strang,dandu-i de inteles ca nu o judec si ca o inteleg.

-Ar trebuii sa il ierti,te iubeste si ii pare rau,Sara!

Imi indrept privirea spre fereastra si reusesc sa mormai cateva cuvinte.

-Illll iiiuubb...e..ss...c,dar nn..uuu iil pot ier..ttttaa accum,reusesc sa spun intr-un final ,lacrimile facandu-si loc pe obrajii mei .

Timpul trece si Anca pleaca,spunandu-mi ca matusa mea stie de mine si ca de obicei nu o intereseaza,dar ma bucur in sinea mea ca nu vine aici,nu aveam nevoie de ea.Anca imi spune ca va revenii maine si sa stau linistita ca timpul le rezolva pe toate.

Incerc sa ma intorc intr-o pozitie mai buna,corpul fiindu-mi amortit,dar degeaba,corpul nu ma asculta si il vad pe Harry cum intra in salon,repezindu-se sa ma ajute sa ma intorc pe partea dreapta.Ma uit la el si dau din cap,multuminadu-i ,spunandu-mi ca ma va lasa sa ma odihnesc si ca fi aici tot timpul.Nu stiu de ce,dar am incredere in el.

Somnul isi face loc printre pleoapele mele,fiind trasa intr-un somn adanc.

******

-Baieti,e deja aproape de ora 23:00 si trebuie sa fim la depozit,Nick ne asteapta.

-Si Sara,Harry?Ce face?,spune Ro ingrijorata.

-Se odihneste,am lasat-o dormind.Dupa ce terminam treaba ,ma intorc la ea.

-Ok,sa mergem.

Plecam toti cu masinile noastre in viteza,ajungand rapid la depozit.Il vad pe Nick cum coboara din masina si ne spune toate detaliile,fiind pregatiti intr-un final de atac.Totul trebuie sa iasa foarte bine,altfel o sa dam de dracu.

-Bafta baieti!,ne spune Nick mai mult pe un ton amenintator ,dandu-ne de inteles ca daca ceva iese rau o vom patii cu totii.

-Multumim sefu!,spune cu o voce hotaratoare,dandu-i de inteles sefului ca totul o sa iasa cum am planuit.

Ne ducem spre masinile noastre,dandu-le ultimele indicatii baietilor si lui Ro,spunandu-le ca trebuie sa iasa bine,trebuie sa castigam banii si masina.

Ne urcam in masini si derapam,ajungand imediat la locul faptei.

-Sa inceapa joaca!

Poftim capitolul.Imi pare rau ca nu l-am postat mai devreme,dar l-am rescris de 3 ori,wattpad-ul imi face figuri.Sper sa va placa!