Bună, eu sunt Ana. Soțul meu e Ion și avem doi copii, Maria și Gheorghe.
Pf.. Cum ar fi?
Eu sunt Ana, da. Dar nu am un soț. Nici nu aș vrea, am 17 ani și sunt sub papucul părinților. A celor 4, ca să fiu mai exactă. De unde 4? Doi sunt ai mei și ceilalți doi sunt tot ai mei, cumva. Dar sunt vitregi. Deci nu îmi lipsește o a cincea persană care să mă țină pe mine sub papuc.
Sunt în liceu, clasa a doișpea. Prima pe clasa, la istorie și geografie stau mai prost, dar în rest sunt pe linie. Linia de 10.
De ce să fiu modestă dacă am cu ce să mă mândresc? Dar nu am fost tot timpul așa.. De mică eram un copil exemplu, învățam bine, ajutam acasă la mâncare și curățenie, iar în loc de a ieși la joacă, preferam să stau în casă să citesc. Aveam un singur defect, țigara. Nu știam pe atunci unde poți ajunge doar ieșind la o țigară.

CITEȘTI
Ana
RomanceCred că Ana e cel mai pur nume, un nume care te duce cu gândul la simplitate. Dar.. Cum am ajuns aici? E un drum lung.