Ce dracu fac. Adica ok m-am gandit ca daca o sa scriu aici cele mai interesante chestii care mi se intampla in fiecare saptamana o sa ma descarc intr-un fel sau altul. Dar nu am ce povestii; viata mea e chiar plictisitoare. Eu sunt plictisitoare.
Nici nu pot sa gasesc un adjectiv sa ma reprezinte. Sunt lenesa dar in acelasi timp cea mai creativa persoana pe care o stiu. Asa cum ii spun tatalui meu, am un 'simt practic' dezvoltat. Si el ca de obicei nu ma asculta.
Ok deci stau inchisa intre.. 5 pereti intr.o incapere care arata ca un episod din "Razboiul Depozitelor" incercand sa imi mai schimb pozitia in pat ca sa nu amortesc. Aka fiecare 10 min din ziua de astazi.
OMG POT SA INGROS LITERE.
Redenind, niciodata nu am fost o persoana care sa iubeasca tehnologia. Mi se pare cel mai mare dezastru ce s-a abatut asupra omenirii. De exemplu, am un frate vitreg de 9 ani si daca nu ar trebui sa fie hranit si cateodata spalat ar sta 24/7 pe tableta. De ce???? asta cred ca e singura intrebare la care nu stiu sa raspund. Ma rog, asta si alea de la scoala. Adica serios ce gaseste un copil de 9 ani fara facebook si prieteni cu care sa socializeze pe internet asa interesant intr.o cutie plina cu fire pe care daca apesi se misca ecranul? *ok poate ca acum scriu asta de pe telefon dar nvm* Cand eram de varsta lui aruncam baloane cu apa de pe bloc si ma cataram in copaci.
Nu glumesc.
Ioana, singura persoana de pe pamant pe care o cunosc si iubesc de 9 ani de zile, si Maria erau tovarasele mele la deranjat vecinii si ocazional parintii. Sa nu mai mentionez cel mai handicapat joc pe care o fata de 7 ani cu mult prea multa creativitate poate sa-l inventeze. Totul era ok legat de el INAFARA DE FAPTUL CA NE-A TINUT 4 ANI DE ZILE. Foarte pe scrut, eram noi, intr-un grupulet ciudat de prichindei, si pretindeam ca avem puteri magice. La stilul ca fiecare era cate un 'element' ca apa sau focul. E destul de amuzant daca stai sa te gandesti cum ar fi ca acum, tu, la 12-13-14-15-16 ani sau oricat ai, sa treci pe langa un parculet si sa vezi copii care 'arunca' mingi de foc si 'ajuta' oamenii aflati la necaz cu 'puterile' lor magice. Era ca o versiune din Harry Potter in care toti sunt schizofrenici.
Chiar daca sunt total socata de prostia mea, aia a fost o copilarie adevarata. Nu o chestie cu ecran si jocuri. Nu o sa fiu niciodata de acord cu asta.
La ora de engleza ne-a intrebat cine nu poate renunta la telefonul lui si spre surprinderea mea, am fost singura care nu a ridicat mana. Pana si Rusalim, care scoate un cuvant o data la 3 zile iar in ziua in care o sa-l vedem razand o sa vina apocalipsa, a ridicat mana. Ffs ppl ai un numar limitat de zile pe care trebuie sa le traiesti. Chiar vrei sa stai cu ochii intr-un ecran si sa te joci un joc ca sa faci un highscore care ajuta doar cei ce l-au proiectat sa faca niste bani? Poate atunci ar trebui sa mai lasi jocurile deoparte si sa mai pui mana pe o carte.
