Love,Frenemies and Others

The Sweet Taste of Revenge

Blair POV:

Stau impietrita in fata lui Chuck.Tocmai il prinsesem inselandu-ma cu cea mai buna prietena a mea.Ce poate fi mai umilitor?

-Blair...pot sa iti explic!Asculta-ma,te rog!

Continui sa ma uit in ochii lui:

-Cum ai putut?

-Blair nu stiu cum s-a intamplat!Imi...imi amintesc cum ea a venit la mine si...si plangea si apoi...m-a sarutat.Chloe...

-Nu-i spune numele!tip eu in gura mare.Sau orice altceva,vreodata.Nu mai vreau sa te mai vad in viata mea!!

Imi ridic geanta de pa jos si plec ca o furtuna.

-Blair!aud in spate.

Il ignor,apas pe "Parter".De abia imi abtineam lacrimile care asteptau sa curga.Dar mi-am interzis sa plang.Nu voi plange pentru Chuck,nu voi plange pentru nimeni.

Blair Evans nu plange!!!

Nu stiu de ce,Chuck nu m-a ranit,eu nu as putea fi ranita.Niciodata!

Cand liftul ajunge la destinatie se aude un sunet care ma trezeste din gandurile mele.Iau o gura mare de aer si ies,afisand o fata indiferenta.Nimeni nu trebuie sa vada ca sufar.

Stai...eu nu sufar.Nu...nu.

Cum ies din cladire o vad pe Chloe.rezemata de un stalp.Statea pe jos si plangea.Atunci ma indrept spre ea:

-Am crezut ca ti-am zis sa pleci.

-Blair...Eu...

-Stii ceva?Nu te obosi.Caci orice as spune acum,nu are nici cea mai mica importanta.O sa te distrug.O sa iau de langa tine,tot,tot ce ti-a mai ramasatunci cand nici nu te astepti.Osa plangi atar de mult,ca o sa vrei sa se termine odata.Si atunci voi veni eu ,sa iti iau si ultima farama de demnitate sau orice altceva.Sa nu spui ca nu te-am avertizat,spun aprape tipand.

Plec si o las sa planga.Chiar daca se ducea la Chuck dupa,nu ma interesa.Aveam un plan si de abia asteptam sa il pun in functiune.

Ajung acasa.Ceva e ciudat.Ma simt...altfel.De obicei cand ajungeam acasadadeam fuga sa il sun pe Chuck,care ma asculta de fiecare data.

Acum nici vorba.Eu sunt puternica si nu ma las doborata de lucruri fara insemnatate,ca iubirea.Nu ca l-as fi iubit pe Chuck.Doar ne distram.

Imi ridic capul si inaintez.Pasesc tare si apasat,parca mi se aude ecoul.

Din spatele meu vine mama.

Mama era o femeie tanara si frumoasa,blonda si cu mult stil,pe care l-am mostenit si eu.

O admir pe mama,si niciodata nu am fost certata.Mama m-a invatat sa nu ma las niiodata moale si cel mai important sa nu las pe nimeni sa ma descifreze,sa ajunga in sufletul meu.

Niciodata nu i-am multumit destul pentru ca m-a ajutat sa devin femeia care sunt acum si care voiam sa fiu:o femeie puternica!

-Buna, scumpo.Totul ok?

-Niciodata n-a fost mai bine.

-Ma bucur ,spune ea surazand.Hei,ai vrea sa vii maine seara la petrecerea"The New York Times"?Am auzit ca toti prietenii tai vor fi acolo.

-Nu exista alt loc in care as putea sa fiu.

Mama imi zambeste si imi da de inteles ca ar fi bine sa ma duc la cumparaturi.

Ceea ce mi se parea o idee extraordinara,nimic nu ma calma la fel ca o buna sesiune de cumparaturi.

Dupa vreo treizeci de minute de secat magazinele pentru terapia prin cumparaturi,ma decid sa opresc la o cafenea si sa imi analizez noile achizitii.Imi luasem doua perechi de pantofi,un costum si doua rochii.Sa nu mai spun de geanta noua de care eram nespus de mandra si de celelalte doua care le-am pus pe comanda.