Love,Frenemies and Others

Side by side

Imi iubesc foarte mult familia,e foarte imbortanta pentru mine,desi am ales sa nu ii insotesc in Portugalia.Cu toate acestea incerc sa ii vizitez cat de des pot.
Cand am auzit ca tata a avut un accident de masina nu am putut sa ma abtin,am cazut pe scari si am inceput sa plang.Singura persoana care m-a consolat a fost Serene,iubita mea,pe care o iubesc enorm de mult si am da orice sa stiu ca se simte fericita si protejata alaturi de mine.

Toata noaptea Serena a stat alaturi de mine si de mama.

Dupa o ora de la operatie,am putut sa il vizitam pe tata.

Am intrat in salon,iar pe patul de spital statea tata.Avea fata palida si respira numai cu ajutorul aparatelor.

M-am asezat pe jos langa pat si am inceput sa plang zgomotos.Serena atras un scaun si m-a ridicat pe el.M-a imbratisat puternic si m-ia soptit la ureche.

-Totul va fi bine,ai incredere.

Am luat-o in brate am mangaiat-o usor si am sarutat-o flamand.Ea imi dadea putere.

JTe iubesc foarte mult!Iti multumesc ca esti alaturi de mine.

-Si eu te iubesc si sa nu crezi ca voi permite sa suferi.

Toata noaptea am tinut-o in brate,iar ea a adormit la pieptul meu.

Spre dimineata am atipit dar un ciocanit puternic m-a trezit.Erau Chuck si Blair,cei mai buni prieteni ai mei.M-au imbratisat pe rand,dupa am inceput sa vorbim.

In timp ce stateam,intra doctorul foarte hotarat.

-Buna,copii!

-Buma ziua,domnule doctor!

-Am sa iti spun ceva care nu as vrea sa te ingrijoreze.Tatal tau a avut un accident destul de puternic,este posibil sa stea in coma mai mult de o saptemana,dar totul va fi bine.Nu exista absolut nici um dubiu,tatal tau isi va reveni cat mai curand,dar asta nu tine numai de noi,trebuie si el sa lupte,recuperarea va fi obositoare.

Nu am mai spus numic,doctorul a plecar iar eu am ramas pe ganduri.

La un moment dat simt cum Serena ma strange puternic de mana.Ma uit in ochii ei verzi,stralucitori.

-Tatal tau...

Ma uit repede la el si vad cum incerca sa deschida ochii.

Ma ridic,dar vad ca si-a inchis ochii ochii.

Serena a venit spre mine si m-a sarutat lung.

-Ai incredere...sunt alaturi de tine,va fi bine,vom trece peste.

Sunt atat de norocos ca am o prietena ca ea.Ma iubeste si o iubesc,nu ma indoiesc de nimic.E o persoana cu adevarat speciala.

-Hai sa te duc acasa...!

-Nu,nici sa nu te gandesti,raman aici...cu tine.Nu plec!

-Dar Serena...trebuie sa dormi!

-Am dormit minumat langa tine ,pe scaun.

I-am zambit larg si am sarutat-o salbatic.

-Ti-e foame?o intreb eu.

-Da...

-Ok,eu ma duc sa cumpar ceva de mancare iar tu daca tii atat de mult poti ramane aici.Ma intorc foarte repede.

O iau de sold,o lipesc de mine si o sarut de plecare.

Am luat masina si am plecat la cel mai apropiat restaurant pe care il stiam.Gandurile ma framantau,dar incercam sa fiu puternic.

Stateam la o masa si asteptam comanda cand aud ca imi suna telefonul.Era Serena.Ce s-a intamplat?Am raspuns grabit si o aud plangand.

-Ce ai patit,iubito?

-Al...Albert,...tatal teu a....m..murit!

In acel moment am scapat paharul cu apa din mana si am inceput sa plang intontrolabil.Am alergat la masina si m-am dus pana la iesirea din oras unde era o prapastie.

Nu puteam sa inteleg...doctorii au spus ca totul va fi bine!

N-am asezat ghemuit la marginea prapastiei,gata sa ma arunc cand un gand ma cuprinde:singurul lucru pentru care ar merita sa traiesc este Serena...o iubesc atat de mult si daca m-as sinucide ar suferi enorm de mult...o iubesc prea mult ca sa ii fac una ca asta.

M-am ridicat ametit si am plecat cu masina spre spital unde urma sa ma intampine iubita mea si...un cadavru.Eram distrus.

In fata spitalului,pe o banca,am recunoscut silueta Serenei care plangea.Am alergat spre ea si am imbratisat-o puternit...ea si cu mama erau tot ce mi-au mai ramas....nu imi vad viata fara Serena alaturi de mine.

Ea a ridicat capul usor si s-a uitat trista in ochii mei,lucru care ma sfasia.Am luat-o de sold,am tras-o spre mine si am sarutat-o salbatic.

-Esti bine?ma intreaba ea cu glas incet.

-Atata timp cat sunt cu tine...totul e mai bine!

Am luat-o de mana si ne-am dus in salon,unde,pe un scaun statea mama plangand neincetat.M-am dus la ea si am imbratisat-o.Ea m-a sarutat scurt pe frunte si mi-a soptit:

-Am ramas numai noi...s-a dus!

Dupa aceste cuvinte a inceput sa planga zgomotos,nu stiam ce sa ii fac.

M-am dus cu Serena acasa,unde am reusit sa adorm putin langa ea,dar un vis ciudat m-a trezit.
Eram cu Serena in masina pe un drum intins si un tir intra in noi.In acel moment tresat.

Ma ghemuies pe jos si incep sa plang.Serena se trezeste si vine la mine.Eu o sarut flamand.
Dupa trei saptamani:

-Albert...esti aici?

Era Serena,venise de la cumparaturi...acum locuiam impreuna.

-Da iubito,sunt in sufragerie!
Acum doua saptamani eu si Serena am ales sa locuim impreuna,in casa mea,unde nimeni nu ne deranja.Dupa moarte tatei am cazut intr-o depresie,plangeam incontrolabil,nu poteam sa ma acomodez cu ideea ca el nu mai e.Ea a fost mereu alaturi de mine si ii sunt recunoscator pentru acest lucru.

-Am ajus...uite ce ti-am adus!

Era o cutie mare frumos inpachetata.

-Ce e?

-Deschide-o si ai sa vezi.

Am deschis cadoul si am vazut o poza mare cu mine si cu ea inbratisati.

-Iti place?

M-am ridicat si am sarutat-o lung.

-E minunat...asa te pot vedea in orice moment al zilei,il voi pune in camera noastra.

O imbratisez puternic si o sarut pe frunte.

-Esti totul pentru mine!Te iubesc!

-Si eu te iubesc!