iii.

363 60 0
                                    

Cu un gest ieşit din comnul.

Aruncă batista albă pe pământ.

Cu mânuţele mele am atins lucrul sacru.

Cu privirea abjectă, mă străfulgeră.

E u   c o p i l   f i i n d.

Iar mama se leagănă în balansoar.

C u   i n d i f e r e n ţ ă   p r i v i n d.

E scena de groază care scâncet din mine a smuls.

Iar ea dintr-un colţ scrâşneşte din dinţi.

Îi simt furia invadându-ne.

Totul piere în crepuscul.

Şi mă regăsesc din nou alături de ea.

În camera liniştită şi goală.

Demonul ma strigaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum