Era noapte, poate prea târziu.
Însă nu aveam somn, iar ea îmi fredona un cântec.
Era de leagăn şi suna aşa frumos.
Ca o simfonie melodioasă, încântătoare.
Cu ochii sclipindu-mi, am admirat-o.
Avea un păr creţ, lung şi albicios.
Părea o fantasmă, o crăiasă tânără şi inocentă.
Dar ochii, ochii aceia în roşu pictaţi.
Păreau plini de sânge, uşor înveninaţi.
Crescuse odată cu mine.
Şi devenea din ce în ce mai frumoasă.
De multe ori mă întrebam...
De ce mă tot striga şi mă ruga să îi fiu alături.
Poate era singură.
Poate nu avea prieteni.
Un prelung oftat mi s-a strecurat printre buze.
Am ridicat mâna în sus, privindu-mi degetele.
Erau mai lungi, mai puternice.
Cât de repede trec anii...
Dar tot un copil eram.
CITEȘTI
Demonul ma striga
Cerita Pendek❝Alden!❞ ❝Îi răsună vocea în obscuritatea holului...❞ ❝Alden, nu te mai ascunde!❞ ❝Un fior mă cuprinde şi tremur.❞ toate drepturile rezervate © 2015 by xenomorphius
