Demonul ma striga

ix.

Ajunsesem să dansăm, în lumina zilei şi în serile reci şi pustii.

Când lupii ne urlau şi vânturile şuerau.

Printre crengi voci secădate se auzeau.

Iar din al tău gât, doar sunete armonioase ieşeau.

În ochii te priveam şi trupul tău pe al meu braţ sprijineam.

Nimeni nu ştia, eram doar noi doi, la o vârstă fragedă, gustând...

Ajungeam la aceiaşi înălţime şi respiraţiile noastre ni se duelau.

Atunci când prea aproape ajungeam.

Tu numele mi-l repetai, precum un ecou în inimă mă înjunghia.

Voiai să mă iei cu tine, undeva, departe de acest loc.

Dar simţeam că nu trebuia, îi iubeam şi ei pe mine la fel.

Sau cel puţin asta credeam...