Demonul ma striga

iv.

Acum pot atinge luna.

Ea stă deasupra, plânge într-una.

Nopţile devin mai reci.

Şi singur ascult natura.

Ei sunt plecaţi.

M e r e u.

Eu stau singur, în cameră.

Şi aştept să vină.

Cu glasu-i dulce de privighetoare.

Se face văzută din negura deplină.

Cu ochii roşii, buzele-i rozalii.

Şi păru-i palid, de un alb sclipitor.

Un trup la fel de mic ca al meu.

Dar cu un gând mai profund.

Se învârte de câteva ori.

 P i r u e t e.

Eu zâmbesc, ea la fel.

Şi liniştea se lasă.

"Alden" - ea numele mi-l strigă.

Tresar uimit, de frică...