In cautarea iubirii

Capitolul 3

Drumul a fost linistit si tacut. Nu am prea discutat cu John despre ce o sa se intample pentru ca probabil nici el nu stie. Cand am ajuns eram intr-o parcare mare, plina de masini scumpe si incojurati de studiouri si cladiri simple si banale.

John m-a condus pana la o canstructie alba ca o casa, pe care scria "Pregatiri". Am intrat cu John in fata, care parea ca stie locul ca in palma. Imi placea de John. Era un barbat de vreo 55 de ani, carunt, cu ochi cenusii blanzi, slabut, cu o mustacioara nostima deasupra buzei superioare. Era extrem de prietenos si era o companie foarte placuta. Stiam ca daca am nevoie de ceva pot conta pe el.

Apoi am intrat intr-o camera mare cu o masa, televizor, biblioteca si multe canapele colorate. Sincera sa fiu, arata cam ca o clasa de gradinita.

Era multa lume si ma simteam un pic singura deoarece nu cunosteam pe nimeni, dar apoi, un tip de aproximativ 40 de ani s-a apropiat de mine si mi-a zis:

- Tu trebuie sa fi Amelie, asa-i?

- Da...

- Eu sunt Richard, regizorul. Ma bucur ca ai reusit sa ajungi.

- Nu as fi ratat asta pentru nimic in lume.

- In regula atunci, poti sa iei loc langa Ryan si o sa incepem in scurt timp, ok?

- Sigur. ma uit prin incapere ca sa imi dau seama unde e, si cine e Ryan.

Apoi vad un tanar cam de 24 de ani, inalt (1,80), cu un zambet si niste gropite extrem de dulci si de adorabile pe fata, cu par saten inchis si ochi stralucitori, caprui, care imi face cu mana in semn de "Salut, eu sunt Ryan, trebuie sa te asezi langa mine". Trebuie sa recunosc, era destul de atragator si chipes, dar acum trebuia sa ma concentrez, nu sa ma gandesc la tipi draguti. Adica, sunt la munca totusi si trebuie sa stau cuminte si sa ascult ce mi se zice.
Ma indrept sfioasa spre locul de langa Ryan, care desi nu mai imi facea cu mana, avea in continuare surasul acela scump pe fata. Era un pic jenant deoarece locul era foarte mic si eram practic lipita de Ryan.

In timp ce ma uitam pe pereti, incercand sa evit fata si corpul lui, il aud zicandu-mi ceva, facandu-ma sa tresar si sa revin la realitate.

-Eu sunt Ryan. a zis el cu un zambet prietenos si sexy pe fata.

-Eu sunt Amelie. Incantata. "si nu glumesc cand zic ca sunt incantata... STOP! La ce ma tot gandesc? Trebuie sa fi serioasa! Concentreaza-te!". Si i-am zambit amabil.

-Joci in film? ma intreabat el.

-Aaaa...da. am spus eu balbaita.

-Si pe cine joci? Vreau sa zic... ce rol ai?

-Pai... "nu te mai uita la ochii lui superbi!"... pe Miranda Clairewors.

-Serios? Vorbesc cu protagonista filmului? ma intreaba el prefacandu-se onorat si uimit in acelasi timp.

-..."eu eram protagonista?"..."a, da" Da. spun eu cu o voce tampa.

El incepe sa rada si apoi imi zice:

-Eu il joc pe Pete. Sti... baiatul de care se indragosteste Miranda in film...

-Stai! Tu il joci pe Pete? intreb eu uluita si putin furioasa.

-Cred ca doar ce am zis ca eu il joc... Dar poate doar mi s-a parut. a zis el cu un strop de ofensa si umor. Dar de ce m-ai intrebat asa de mirata? E ceva in neregula?

-...Aaaa....

Nu puteam sa-i zic ceva nepoloticos precum "da, nu vreau sa joc cu tine pentru ca nu am venit aici sa imi gasesc un iubit. Am venit strict profesional." sau ceva de genul.

Din fericire pentru mine, Richard a venit in fata si a inceput sa vorbeasca, incepand mai intai sa se prezinte si dupa sa zica cate ceva despre ce o sa facem si modul lui de lucru si alte chestii care nu ma prea interesau. Dar am simtit in sfarsit cu e sa fi salvat de clopotel, sau in cazul meu, de Richard.

Sedinta nu a tinut foarte mult, cam o jumatate de ora, si apoi ne-au lasat sa ne cunoastem intre noi mai bine. Nu aveam prea mult chef sa discut cu ceilalti asa ca am dat sa ma ridic si sa plec, insa o mana puternica ma prins de mana. M-am intors socata si am vazut ca posesorul mainii era Ryan. Fiind inca in soc, si ne putand sa ma concentrez si sa gandesc rational, ochii mi-au cazut pe muschii lui extrem de puternici si tonifiati. Apoi, vocea lui dulce si masculina m-a trezit din transa:

- Unde voiai sa pleci?

- De ce ma intrebi? Trebuie sa-ti dau cumva socoteala tie sau ceva de genul? am spus eu destul de dura, dar nu nesuferita.

- Nu, bineinteles. Doar ca mi-ar fi placut sa mai ramai sa ne cunoastem mai bine,... si sa-i cunosti si pe altii, desigur. a zis el inrosindu-se putin, stanjenit.

Apoi m-am mai gandit putin "poate ca nu e asa un lucru rau sa mai stau pe aici si sa-l cunosc mai bine pe Ryan, .... si desigur, si pe ceilalti" . Si dupa am zis:

-Ok, mai stau.

- Grozav! Ma bucur sa te aud zicand asta.

Nu realizasem ca el inca ma strangea de mana, dar cand am facut-o, mi-am indreptat privirea spre mana lui inclestata de a mea, iar el a facut acelasi lucru, apoi si-a dat si el seama si si-a retras-o, rusinat.