In cautarea iubirii

Capitolul 4

-Haide sa-ti prezint cativa oameni! mi-a zis el amabil.

-Bine...

Am cunoscut o multime de persoane: actori, sunetisti, cameramani, pe cei de la recuzita, stilisti, etc. Eram franta si cred ca Ryan a observat asta, deoarece s-a oprit si m-a intrebat daca vreau sa luam o pauza iar eu am dat din cap afirmativ.

-Vino! Vreau sa te duc undeva!

In mintea mea trecu un gand amuzant care ma facu sa chicotesc: " mi se pare mie sau asa se intampla si in filme: o fata si un baiat se plimba si deodata baiatul ii spune ca vrea sa o duca undeva, si ajung intr-un loc romantic unde era pregatita o cina de inatalnire", dar momentan nu era nici o masa pregatita.

Ma ia de mana si ma conduce prin cladire pana la o usa pe care scrie "bufet". Si iata si masa.

Intram, dar eu il intrerup, intrebandu-l daca avem voie sa fim aici, iar el imi raspunde razand:

-Normal ca avem voie aici! E bufetul nostru! Putem lua ce vrem cand vrem! Nu exista limite aici! Vrei un suc? ma intrebat el prietenos.

-Sigur... si daca nu as fi avut un reflex incredibil m-as fi trezit cu o doza de Coca-Cola in cap.

-Uau! Ce reflex!

-Mersi... Si tu, ce aruncare!

-Ooo... multa...

-Gata sa ma loveasca!

-Scuze! N-am vrut sa te lovesc!

-Stiu. Nu-i nimic. am zis eu ingaduitoare.

-Deci, ti-am prezentat pe toata lumea. Dar, mai avem ceva de facut.

-Ce?

-Sa ne cunoastem noi doi mai bine.

-Ok...

-Deci... unde te-ai nascut?

-Bucuresti, Romania. Tu?

-New York, America. Cati ani ai?
-19. Tu?
-24. Nume intreg?
-Amelie Roza. Al tau?
-Ryan Smith. Am ramas in pana de intrebari.
-Am eu una. Culoarea favorita?
-Albastru.
-Nu pot sa cred! La fel!
-In sfarsit avem si noi ceva in comun!
-Da... zic eu zambind, dar pana la urma zambetul mi se duce incet incet de pe buze.
-Ce s-a intamplat?
-Hmmm... nimica. S-a facut cam tarziu. Ar trebui sa merg acasa.
-Este deabia ora 20:30. Nu este tarziu!
-Stiu, dar sunt franta. Si iti amintesti ca Richard a zis ca incepem filmarile maine la ora 7:00. Nu vreau sa intarzii pentru ca am dormit prea mult.
-Inteleg... zise el cu un zambet trist pe fata. Pai, daca tu pleci, plec si eu.
-Nu trebuie sa faci asta!
-Stiu, dar daca tu pleci eu nu o sa mai am cu cine sa vorbesc. imi zise el cu un suras sexy, pe buzele subtiri si rozalii.
-Bine,cum vrei tu.
-Mergem amandoi?
-... Sigur, de ce nu?
-Dupa tine. imi spuse el, galant.
Era atat de dragut! Se purta cu mine de parca ne-am fi stiut de-o viata!
Am ajuns in parcare. Insa in momentul in care voiam sa plec, am realizat ca trebuia sa vina John sa ma ia, dar eu nu stiam unde e si ce face. Am stat putin pe ganduri, apoi mi-am amintit de numarul lui de telefon, asa ca am format numarul si am apelat.
-Ce faci? ma intreaba Ryan, nedumerit.
-Il sun pe soferul meu, John.
-John Melbourne?
-Da. De unde sti?
-A fost si soferul meu odata. Slabe sanse sa mai vina la ora asta. Batranul ala doarme dus acum. imi raspunde el dezvelindu-si dintii de un alb imaculat, intr-un ranjet. Ochii lui straluceau ca doua margelute in lumina lunii de pe cerul instat.
Zambesc, pierduta in ochii lui, dar apoi zic:
-La naiba! Si eu cum mai ajung acum la hotel?
-Te duc eu, daca vrei.
-Ai face asta pentru mine?
-Sigur. Si e si un prilej bun de a mai sta impreuna. chiar daca era intuneric afara, puteam observa ca a rosit si stiam ca si eu am facut-o.
Ma condus pana la o masina de un albastru intunecat, un Jeep, cred (nu puteam vedea prea bine din cauza beznei). Imi deschide usa din fata si apoi intra si el si pornim la drum.
El incepe sa rada.
-Ce e? il intreb eu amuzata de faptul ca el radea.
-Nimic. Doar ca nu mi-ai zis unde trebuie sa te duc. si continua sa rada.
Acum radeam si eu pe bune.
-Doamne, ce aeriana sunt! Hotel Holly. spun eu stanjenita.
-S-a facut! Deci, iti place unde stai?
-Vorbesti de hotel? Da, e frumos. Ce pot sa spun.
-Si.... incepe el dar il intrerup.
-Ryan, nu prea am chef de vorba acum.
-Bine, atunci nu vorbi. Poti sa ma privesti in continuare daca vrei.
-Poftim?! am spus eu ofensata si nevenindu-mi sa cred.
Tipul asta chiar are tupeu! As fi iesit din masina chiar in momentul acela daca as fi stiut sa ajung si singura la hotel. Stiam eu ca nu trebuie sa stau pe langa baieti draguti. Astia doar incearca sa te agate si dupa te lasa balta, iar tu, daca esti actrita, avand inima franta, nu mai poti juca asa cum ar trebui si iti iese totul pe dos.
El nu a mai zis nimic dupa intrebarea mea, iar eu am stat bosumflata si tacuta tot drumul. Cand am ajuns am iesit si I-am zis doar un "pa" nervoasa, si am trantit usa de la Jeep-ul lui.
Cand am ajuns in camera mea, mi-am aruncat balerinii din picioare si m-am dus in baie sa ma descarc. Imi venea sa urlu, dar nu am facut-o, apeland doar la racorirea feţei mele rosii. Mi-am spalat fata facand machiajul de pe ea sa se intinda ingrozjtor.

Dupa ce m-am demacheat si m-am schimbat in pijamaua mea lila din satin si mi-am pus si halatul asortat, m-am trantit in canapeaua confortabila si am pornit tevizorul.
Am nimerit pe un post cu o comedie. Era perfecta pentru starea mea mizerabila. Tot ce mai lipsea era o cutie mare de inghetata, asa ca m-am hotarat sa ma imbrac la loc si sa ies sa-mi cumpar una de la super market-ul de vizavi.
Am cumparat una cu tiramisu, preferata mea. Mi-am pus pijamaua din nou si am continuat sa ma uit la comedia aceea, cu cutia de inghetata pe picioare.
Era ora 22:00 cand o prietena foarte buna, Ale, m-a sunat.
-Ale? Tu esti?
-Surpriza! Ce mai face fata mea?
-Bine, sunt in America, Los Angeles, joc intr-un film si in momentul asta am o stare de tot ca*****! Dar de ce m-ai sunat? Nu te costa?
-Nup. Pentru ca si eu sunt inacelasi loc ca tine!
-Nu cred!
-Ba da. Am primit o bursa la Hollywood University si acum sunt aici. Acum ma plimb pe langa un hotel Holly. Ma uit la niste magazine cu haine.
-Eu stau la Hotel Holly. De ce nu treci pe la mine acum daca tot esti in zona. Sunt la apartamentul 223, etaj sapte.
-Bine, suna tare. Vin acum.
Ale este o fata tot de 19 ani ca mine, par lung saten, ochi caprui si mari, inalta (1,76), destul de slaba, care iubeste moda si actoria si e fana The Vampires's Diaries si The Originals. Este frumoasa si este o persoana minunata, desi poate fi cam temperamentala uneori.
Apoi, aud pe cineva batand in usa. Era ea.
Cand am vazut-o am inceput sa tip si sa o imbratisez puternic deoarece nu o mai vazusem de mult.
Am invitat-o inauntru si ne-am asezat pe canapea ca sa vorbim.
-Deci, de ce esti intr-o stare de rahat? Credeam ca te bucuri ca esti in Los Angeles si ca joci intr-un film la Hollywood.
-Pai, sunt, doar ca am intalnit un tip..
-E dragut? Spune-mi totul despre el!
-Da, e dragut dar eu nu am venit aici pentru baieti. Am venit sa muncesc.
-Atunci ce e asa de rau daca e tipul asta si tu o sa-ti vezi de treaba ta din film?
-Pai, tipul asta e actorul care il joaca pe iubitul fetei pe care o joc eu in film! zic eu aproape tipand de nervi.
-Tț... naspa atunci. Pai, incearca sa nu pui suflet in ce faci. spuse ea relaxata.
-E imposibil! Eu pun suflet in tot ce fac! Nu pot pur si simplu sa ma prefac ca nu ma intereseaza ce se intampla pe platou! Adica, frate, e un film romantic o sa fie sute de scene amoroase in filmul asta, iar tu imi zici sa nu-l bag in seama?
-Da, ce mare scofala? Il dai naibii si esti rezolvata.
-Eu nu sunt asa!
-Eu doar ti-am dat un sfat. Tu faci ce vrei. Si daca o sa incepi sa te indragostesti de el, atunci scumpo, nu mai poti face nimic. Asa vor sortii.
-Sortii pe dracu'!
Cand m-a auzit, a inceput sa rada cu pofta. Nu era obisnuita sa injur. Nu ma mai auzise zicand ceva de genul din clasa a 8-a.
-Ma rog, hai sa nu mai discutam despre asta, ok?
-Bine. Ai ceva de mancare?
-Inghetata si apa. Vrei sa comandam pizza?
-Sure.
In seara aia Ale a dormit la mine. Am adormit amandoua instantaneu dupa ce am mancat cele doua pizze.
Ne-am sculat la 5:30 din cauza soneriei mele puse sa sune, pentru a avea timp destul ca sa merg la studiouri. L-am sunat pe John si i-am zis sa vina pe la 6:20.
M-am imbracat cu o fusta mov inchis in stil skater, cu o bluza roz cu floricele, un cardigan negru si cu cizme cu tinte arginti. Parul mi l-am prins intr-o coada in varful capului si mi l-am facut cu ondulatorul.
Soarele era pe cer si stralucea puternic pe intinderea albastra.
John ma astepta in fata hotelului ca de obicei.
Pe platou era multa lume si cu majoritatea facusem cunostinta seara trecuta, insa singura persoana care m-a observat si a venit sa ma salute a fost Ryan (care era si singura persoana pe care nu voiam sa o vad).
-Salut! mi-a zis el facandu-mi cu ochiul.
-Hei. am zis eu cu o voce sictirita si fara niciun interes.
-Wow! Dar ce a patit scumpa mea partene...
-Nu sunt partenera ta!!! am urlat eu furioasa la el.
-Voiam sa zic partenera film...
In acel moment am simtit ca mi-a cazut tot cerul in cap. Simteam cum fata mi se facea rosie!
-Aaaa....Scuze.... trebuie sa plec acum.
-Amelie, asteapta! ma striga el dar eu deja plecasem.
Era bine ca am plecat. In aceasta dimineata am hotarat sa tin distanta fata de Ryan.
Apoi, Richard ne-a impartit scenariile si am incercat sa facem niste repetitii. A fost o zi grea si istovitoare. Insa cel mai mult ma enerva faptul ca intr-un fel regretam modul in care ma purtasem cu Ryan, dar stiam ca e corect ceea ce faceam.