In cautarea iubirii

Capitolul 5

Saptamana a trecut greu. Imi era imposibil sa-l evit pe Ryan.
Imi invatasem aproape rolul si simteam o oarecare satisfactie la repetitii, atunci cand mi se zicea ca este bine, dar si un regret deoarece cele mai bune scene erau cele cu Ryan.
Din fericire, cred, Ryan a incercat sa tina si el diastanta fata de mine desi ma mai saluta din cand in cand, stanjenit.
Insa intr-o zi, lucrurile s-au schimbat si nu in bine. Richard, ne-am zis si mie si lui Ryan, ca simte ca nu suntem destul de credibili, si asta este de rau. Daca intr-un film actorii nu joaca destul de credibil, filmul iese prost, si nimeni nu vrea asta.
-Parca intre voi doi este un zid urias de piatra care nu lasa nici un sentiment sa se imprastie! ne-a zis Richard suparat. Vreau sa fiti mai credibili, incercati sa va cunoasteti mai bine, copii! Sunt sigur ca daca vreti, puteti face o treaba incredibila! Si am o idee geniala! Ce-ar fi daca, am adauga doua ore in plus in programul vostru, cu scopul ca voi doi sa petreceti mai mult timp inpreuna ca sa va cunoasteti?
-NU!!! am raspus eu si cu Ryan in acelasi timp. Insa regizorul ne-a aruncat o privire amenintatoare asa ca am fost nevoiti sa acceptam.
Minunat! De la "cat mai putin timp petrecut impreuna" la "doua ore impreuna in plus". Ziua-mi era din ce in ce mai "buna". Oare se putea si mai rau?
In concluzie, acum eu si cu Ryan petreceam mai mult timp impreuna in fiecare zi ca sa devenim mai compatibili unul cu celalalt.
-Deci, ce mai faci? ma intreaba el in timp ce statea in camera de gradinita, in timpul orelor de cunoastere reciproca, asa cum au fost numite ele in orar.
-Bine. ii raspund eu sec.
-Nu-mi place deloc bariera asta pe care ai pus-o intre noi. Dar mai mult ma sacaie intrebarea: De ce ai facut-o?.
Ce puteam sa zic. Sa fiu sincera cu el sau sa-l mint?
-Uite ce e: eu am venit aici strict profesional, nu la flirt.
-Bine, inteleg. Dar eu doar incerc sa-ti fiu prieten, nimic altceva. Stai un pic... tie iti e frica ca nu cumva sa te indragostesti de mine si din prieteni sa devenim ceva mai mult? ma intreaba el cu o spranceana ridicata.
Imi venea sa-l pocnesc drept in fata!
-NU am zis asta.
-Dar te-ai gandit la ea. Ce e? Ma crezi atragator? Recunoaste! zise el inganfat.
-Nu recunosc nimic! Si acum lasa-ma in pace! Esti total nebun!
Fata lui acum avea o expresie indurerata si sumbra. Intr-un fel, mi se facuse mila de el. Poate ca l-am tratat gresit. Poate ca l-am judecat gresit.
Acum ma simteam prost din cauza ca am tot tipat la el.
-Imi pare rau ca m-am purtat ca o scorpie fara inima! Cred ca doar eram nesigura pe mine si am vrut sa fiu precauta si sa nu ma las pacalita de aparente. Dar se pare ca am indepartat persoana gresita... imi cer sincer scuze!... Crezi ca ma poti ierta?
-Stai calma! Te iert. Nu pot sa fiu suparat pe tine. Si te inteleg perfect. Stiu ca este greu sa te adaptezi. Si stiu ca ai nevoie si de un prieten care sa-ti fie alaturi in momentele grele, iar acum tu nu ai pe nimeni. Dar ma poti avea pe mine.
-Da, pot. am zis eu lasand un zambet sa iasa in sfarsit la iveala.
Apoi, m-am indreptat spre canapeaua pe care statea si m-am asezat langa el, punandu-mi capul pe umarul lui. Am stat asa pana la sfarsitul celor doua ore si chiar incepuse sa-mi para rau ca se terminasera.
Cand am iesit din camera l-am imbratisat puternic pe Ryan, care mi-a soptit la ureche: "Poti avea incredere in mine."
Lucrurile se mai detenisionasera intre mine si Ryan de atunci si am ajuns chiar sa ne petrecem timpul impreuna. Dar, chiar si asa, la repetitii Richard nu era multumit de noi si avea si motive. E adevarat ca eu si Ryan eram acum prieteni dar cand vine vorba de scenele romantice parca se ridica automat acel zid. Recunosc, imi era destul de greu sa pretind ca sunt indragostita de el, chiar daca Ryan a zis ca intre noi este doar o relatie de prietenie si nu am de ce sa ma ingrijorez. Insa ceva din mine imi spunea ca Ryan nu a fost total sincer cu mine in aceasta privinta.
Vineri, insa, am fost chemati din nou eu si Ryan in biroul lui Richard ca sa discute cu noi.
-Scumpilor, imi explicati si mie de ce am impresia de fiecare data cand va privesc ca ma uit la un film despre doi tineri care sunt doar prieteni sau la un film cu doi actori care nu stiu sa joace? Adica, fratilor, e un film romantic, trebuie sa-mi dati sentimentul ca va iubiti si ca nu puteti trai fara celalalt!
Cand am auzit asta si eu si Ryan am schimbat o privire si ne-am strambat.
-Eu vorbesc serios aici! zise enervat Richard.
-Ne pare rau! am spus eu si colegul meu in acelasi moment.
-Amelie, scumpa mea, vreau sa vad putina pasiune in ceea ce faci. Si Ryan, la tine e un pic mai bine, adica, imi dai un vag sentiment ca o iubesti, dar nu e de ajuns.
In acel moment, un gand mi-a trecut prin minte. Oare era posibil ca... Nu! Las-o balta!
Apoi mi-a atras atentia replica lui Richard:
-Vreau ca voi doi sa exersati scenele in particular, si eventual sa stati cam doua saptamani unul la celalat.
-Poftim?!am zis noi doi, nevenindu-ne sa credem.
-Altfel, voi fi nevoit sa va inlocuiesc. Deci, ce alegeti?
-Acceptam!
-Acum, cine sta la cine?
-Amelie poate veni la mine prima data. spuse Ryan putin confuz si socat si el de propunerea lui Richard.
-Ok... Stau doua saptamani si dupa vine el la mine.
-Acum sunteti liberi.
Eu si Ryan iesim din birou si ne indreptam spre bufet, avand amandoi nevoie de un pahar de apa rece.
-Uau, ce... ce... nu stiu ce sa spun! zic eu inca naucita.
-Mda... intradevar. Deci dupa ce terminam mergem la tine ca sa-ti iei lucrurile?
-Deja?
-Da, pai ma gandeam ca Richard vrea sa incepem asta cat de curand. Adica, daca nu incepem chestia asta mai repede si continuam ca pana acum mi-e ca o sa-i pocnesca vena aia gigantica de pe frunte de nervi.
Incepem amandoi sa radem asa de tare incat eu era sa ma inec cu apa.
La sfarsitul programului, la 20:00, eu si Ryan ne-am intalnit in parcare ca sa mergem sa-mi iau unele lucruri.
Pe drum am glumit si am povestit diverse lucruri din vietile noastre.
A parcat masina si spre surprinderea mea a venit si el cu mine. In prima faza nu m-a deranjat dar apoi mi-am amintit ca-mi lasasem hainele pe canapea in sufragerie, cand m-am schimbat. Si dormitorul era intr-o dezordine ordinara! "O SA MA FAC DE RAHAT!" am gandit eu.
Tocmai cand voiam sa intru si sa-i zic ca ma descurc singura, ca sa evit dezordinea din apartament, menajera iesi de la mine. Am rasuflat usurata!

Mi-am luat un geamantan micut cu haine, laptopul, machiajele, lucrurile pentru par, Ipodul, si alte chesti de care aveam nevoie si ne-am intors la receptie pentru a anunta ca o sa lipsesc cam doua saptamani. Nu a fost o problema deoarece directorul filmului mi-a inchiriat apartamentul de hotel pe un an jumate, cat durau filmarile, deci practic, era al meu.

Mi-am luat lucrurile si am plecat spre casa, apartament sau ce-o avea Ryan.

Cand am ajuns, a parcat masina intr-o curte uriasa si frumos amenajata. Dar asta nu era tot. Avea ditamai vila de doua etaje, alba, cu geamuri mari din sticla fumurie, cu balcoane spatioase. Pe scurt, era super moderna!