A făcut-o. S-a întors. S-a întors în locul în care lumea o jignește și o tratează urât. La liceu.
Când a intrat pe poartă,inima a început să-i bată așa de tare de parcă ar fi vrut să iasă afară. Avea emoții. Nu știa ce o să spună profesorii, ce vor spune elevii și cel mai important, ce va spune Karin.
A intrat. Holul era gol. S-a dus direct în laboratorul de biologie,dar nu era nimeni. S-a așezat la locul ei. Prima persoană care a intrat a fost Karin.
Când a vazut-o, aceasta a început să plângă.
-Credeam că ai făcut-o. Că ai plecat dintre noi. A spus Karin cu ochii în lacrimi.
-Nu am făcut-o. Mi-am găsit rostul și țelul. Trebuie să-mi cunosc familia.
-Dar de ce? De ce ai plecat? Ce s-a întâmplat?
-Nu eram în stare să vin și să-i aud pe toți cum mă vorbesc pe la spate. Dar mi-am dat seama. Oamenii te vorbesc de rău doar când te invidează. Așa că am venit.. Oh Karin dacă ai ști ce greu a fost. Nu am aflat nimic despre mine,doar că ma cheamă Diarb. Atât Karin. Atât.
-Dar așa îl cheamă și pe Jordan!
-Știu,dar cred că e doar o coincidență.
-Nu știu ce să spun. Probabil. Oh cât de dor mi-a fost de tine!
-Și mie. Și mie mi-a fost dar nu puteam să vin.
-Apropo, ai auzit de balul liceului?
-Nu.. Nici nu mă interesează! Oricum nu particip.
-De ce nu? Ești mult mai frumoasă decât Eli. Vei câștiga. Haide.
-Nu pot! Mă voi face de rușine. Nu am bani de rochie, de pantofi și în plus, dacă mă înscriu Eli o va lua ca pe o declarație de război.
-Ai dreptate. Dar ar trebui să încerci.
-Nu știu..
Au intrat. Unul câte unul. Jordan,a intrat și el. Când a văzut-o,cu greu s-a abtinut să nu plângă.
-Unde ai fost? De ce ai plecat? Cum de te-ai întors?
-Nu m-am putut întoarce.. Era imposibil. Dar mi-am deschis ochii și am venit.
