S-a sunat. Profesoara Dommer a intrat.
-O, dar vai! Ți-ai facut apariția domnișoară "NU ȘTIU CARE E NUMELE TĂU DE FAMILIE!"
-M-m-ă-mă scuzați! Am avut anumite probleme.
-Nu e problema mea. Ai impresia că eu,o profesoară cu atâtea studii și atâția ani în care am predat unor elevi care au ajuns oameni importanți,ar vrea să știe ce faci tu?! Ia loc!
Doamna Dommer era genul de femeie înfumurată, care, odată călcată pe nervi nu mai ai ce vorbi cu ea. E genul lui Eli. Este singura profesoară care o suportă și îi dă nod în papură.
Râdea! O făcea mereu. Era imposibil să nu o facă. Era așa de nesuferită. Dar plăcubilă de majoritatea liceului.
-Nu îți face griji! Așa face mereu! E o neauferită. Atât Eli care, după cum văd nu mai cobtenește din râs, cât și profa asta trilu lilu.
-Știu! Cum le poate agrea lumea?
-Nu știu!
-Fetelor,vreți să ne împărtășiți și nouă câteva din cunoștințele voastre vaste despre lumea biologiei!
-Ah cât urăsc genul ăsta de profesori! Dar a spus-o doar în capul ei.
A sunat. Ce bine. Pauza a fost prilejul perfect de a se deconecta de stresul care se așeja pe umerii lor ca un ghiozdan plin cu tot felul de cărți de istorie și multe documente.. Nimic interesant.
