Capitolul 1

228 3 2
                                    

Prima ninsoare a iernii se abătuse asupra Velarisului în urmă cu o oră.
Pașii grăbiți și agitați se auzeau neîncetat în timp ce îmi mâncam șunca și pâinea prăjită.
Nu știam unde dispăruse Rhys.Nu era în pat când m-am trezit, dar nu era nimic neobișnuit având în vedere ca în aceste zile eram până peste cap de ocupați.
Au trecut 5 luni de când am câștigat războiul împotriva Hybernului, dar încă aveam multe treburi de făcut, scrisori de citit, întâlniri la care să participam...
După ce mi-am terminat micul dejun m-am grăbit spre dormitor ca să mă ocup de alte hârti. Eu și Rhys trebuie să terminăm toate documentele până la Anaty , o sărbătoare în care lumea din toate cele 7 regate se adună pe câmpul Driadis ca să urmărească cel mai frumos peisaj. Anaty are loc o dată la 1000 de ani, astfel încât Rhys mi-a promis că o să îl vedem. M-am documentat mai mult despre acest eveniment, citind cărți prăfuite din biblioteca impunătoare de sub reședința lui Rhys , reședința noastră și am aflat ca peisajul pare cu adevărat fermecător dacă îl privești din aer,ceea ce nu mă deranjează întrucât lecțiile de zbor ale lui Azriel chiar au dat roade.
După ce am terminat de citit și de răspuns la toate scrisorile m-am întins spre legătura dintre noi "Unde ai dispărut așa grăbit de dimineață?". Cum nu am primit un răspuns exact, semn că era foarte departe, am coborât la bucătărie doar ca să o întâmpin pe Elain care pregătea prânzul având în mână o tavă plină cu prăjituri aromate.
Am luat rapid o prăjitură și m-am scufundat în canapea când i-am auzit vocea blândă a partenerului meu "Cineva s-a trezit cu fața la cearșaf?"
Am chicotit încet "Da, deși doream să mă trezesc cu fața pe pieptul tău." Am putut simți cum legătura s-a scuturat , iar Raysand mi-a spus cu o voce guturată "Nici o oră nu pot să plec fără să te doresc."
"Dar unde ai plecat?"
"Cassian mi-a cerut să îl însoțesc la întâlnirea cu Devlon ,illyrienii nu sunt mulțumiți de pierderile lor."
"Doar să nu vă luați la trântă ca data trecută."
Un râs puternic mi-a zguduit tot corpul, făcându-l să se relaxeze.
Restul zilei mi l-am petrecut ajutând la împărțirea lemnelor și a păturilor pentru spiridușii care duceau lipsă. Timpul a trecut cu pași repezi fără să îl simt. M-am întors într-un final acasă și m-am întins pe pat. Nu a durat nici o secundă iar ușa s-a deschis puternic dezvăluindu-l pe iubitul meu. Cu o față obosită și cu pași grei Rhys s-a trântit lângă mine fără să mai spună nimic.
M-am ridicat în genunchi și i-am masat spatele cu mișcări circulare blande.
-Ar trebui să te odihnești mai mult.
Un murmur încet de aprobare mi-a gâdilat urechile.
-Mă duc să îți aduc ceva de mâncare. Baia ar trebui să fie pregătită, i-am spus sărutându-l în creștetul capului.
-Nu trebuie să te deranjezi, nu îmi e foame.
-Ce ai mâncat azi? am zis ușor supărată.
O pauză lungă a triumfat în cameră.
-Rhys!
-Am luat un măr pentru prânz.
-Rhys!
-Știu, știu ,dar am fost ocupat.
M-am ridicat de pe pat și i-am sărutat fruntea. Grăbită m-am dus la bucătărie în timp ce l-am auzit cum se ridica greoi din pat.
Când m-am întors cu un bol de tocană și o plăcintă cu fructe de pădure partenerul meu ieșise din baie doar cu un prosop negru legat de mijloc.
Uitându-mă în jur am observat că mesele erau pline cu hârti și scrisori așa că am pus tava pe pat.
Profitând de neatenția mea, ca o felină, am simțit cum o mână puternică m-a tras, lipindu-mă de el.I-am simțit pielea încă udă pe a mea. Cu un zâmbet viclean m-a sărutat pe gat sub ureche.
-Aș prefera să te mănânc pe tine mai întâi, a spus mieros sărutându-mă pe obraz, apoi pe gura, lung și pasional.M-am tras din strânsoarea lui și l-am împins pe pat lângă tavă.
-Mai întâi mănânci tot, pentru binele tău!
Rhys și-a terminat în liniște tocana și plăcinta. M-am dus să pun tava la spălat,iar când m-am întors un sforăit subtil s-a așezat pe liniștea nopții. M-am ghemuit lângă el, cu fața pe pieptul lui masiv simțindu-i inima cum bătea, era în viață, supraviețuisem.
Cu o mișcare fermă m-a tras mai aproape șoptindu-mi îmi păr:
-Mulțumesc.
-Te iubesc.
-Și eu te iubesc.
Iar noaptea nu m-a mai speriat , caldura masculului de lângă mine învăluindu-mă, amintindu-mi că scăpaserăm și pentru prima dată în mult timp am avut un somn odihnitor, fără griji.

Regatul durerii și al suspinelorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum