Evadare
Stau și mă gândesc.Cum am ajuns aici ?De când mă știu am fost invizibilă ,niciodată nu am vrut să atrag atenția și acum...Acum toată puterea îmi aparține !Stau pe tron și ascult discursul plictisitor a lui Mario prin care încearcă să îmi spună ce trebuie să fac acum ca am devenit un conducător.
Am aflat că Iadul e împărțit în două, se pare că nu sunt singurul conducător dar nu mă plâng mie îmi convine, acum am ce cuceri. După ce mă acomodeze cu statutul de regină o să cuceresc și cealaltă parte .- Alteță mă ascultați?
Îmi îndrept atenția către Mario ,are ochii roși ca sângele e brunet și înalt,e îmbrăcat într-un costum negru nu foarte elegant .Le-am spus tuturor că se pot îmbrăca cum vor ei ,gata cu dichisitul .
-Da Mario ,te ascultam !Șicred că ar fi minunat dacă nu mi-ai mai repeta de încă o sută de ori ce trebuie să fac .Am înțeles absolut tot !
-Îmi cer scuze Alteță...Am ...Am vrut doar să vă pot fi de folos.
- Dar îmi ești de folos !Și ți-am spus să nu mă mai strigi așa, spunem Lia sau nu știu cum dar orice numai,, Alteță " nu.
- Bine ...Luna !
-Luna... Îmi place!Dar doar tu îmi poți spune așa .O poreclă drăguță din partea unui prieten !
- Bine Luna ,atunci dacă nu mai ai nimic de facut ce zici, vrei să ne distrăm puțin?
Pe față mi se așterne un zâmbet,nu am mai ieșit din palat de două luni nu ca am avut timp dar sunt multe de explorat aici !Mai ales biblioteca .
Nu mai stau pe gânduri și accept .Îi spun lui Mario că mă duc să mă schimb și ne vedem peste o jumătate de oră în grădina palatului .
Urcă scările până în cameră mea și deschid ușa din fier forjat. Cameră mea nu e știe cine ce ,am un pat mare ,am trei dulapuri albe ,o oglindă lângă balcon,pereți sunt negri și un covor mare și negru în mijlocul camerei ce este foarte pufos .
Mă îndrept către dulap și îmi scot o pereche de pantaloni negri și o cămașă aurie ,mă încalț cu o pereche de bocanci negri cu platformă.Dau să ieș din camera dar am uitat de un mic detaliu ,trebuie să-mi iau o pelerină ca să nu fiu recunoscută de nimeni .
Mă întorc și caut o pelerină prin dulap ,căutarea mea dă roade după două minute când găsesc o pelerină neagră cu margini auri.Închid ușă și mă îndrept spre grădină .Ajunsă acolo îl văd pe Mario ce miroase un trandafir negru ,mă îndrept spre el acesta observândumă și venind spre mine cu trandafirul negru în mâna dreaptă îndreptândul spre mine .Il iau și îi mulțumesc făcând un gest cu capul .
-Ești gata?Mă întreba acesta parcă șoptind.
- Gata!

CITEȘTI
Daemonium
Novela JuvenilPoate că nu toți suntem cea ce părem, poate că pentru uni dintre noi totul este doar un vis sau un coșmar ce pare că nu are un sfârșit. Mereu m-am întrebat oare chiar există lumea de apoi?Raiul și...Iadul ? Niciodată să nu ai încredere î...