Daemonium

Capitolul 5

Totul este al
meu!

-Nu...Nu se poate sfârși așa...Nu!
 
  Simt cum îmi curge sângele prin vene. Gândește, gândește!Cum ies de aici?Nu o săajung să fiu tratată așa!
  Îmi închid ochii și trag aier în piept încercând să mă calmez. Îmi  las capul în jos simțind cum mă cuprinde o stare de bine .
 

-Ce mama...?

   Îmi ridic capul si mă uit la bărbatul din fața mea .După ce îmi observ mâinile observ că iar strălucesc dar nu numai ele acum și ochii mei sunt albi !
   Simt putere...Puterea pe care eu o dețin!

   Cu o miscare a mâini gratiile zbor de la locul lor și ajung peste demonul din fața mea .
  Un zambet îmi apare pe față. Acum înțeleg ce a vrut să spună îngerul !Am putere ,multă!

   Mere spre scări dar un cuțit îmi atrage atenția atunci când trece fix pe lângă obrazul meu drept .Îmi intorc privirea și îl văd pe bărbatul ce era căzut la pământ. Nici nu mă chinui să fac un pas cândcorpul lui este străpuns de mii de lame albe ce au apărut din mâna mea .
   Mirosul de sânge îmi umple nările cu mirosul său divin ...
Cu o miscare de mână tot sângele  barbatului  îi părăsește corpul venind spre mine și transformânduse într-o mică perlă roșie.

    Îmi continui drumul ajungând într-un hol lung plin cu tot felul de gărzi.
  Toți cavaleri în armură se îndreptă spre mine dar eu îmi ridic mână în aier și lamele albe ies din ia,fac acelas lucru cu toți cavaleri la fel cum am facut și cu bărbatul din temniță.

   Îmi continui drumul spre o ușă mare din metal cu semne ciudate pe ia cu toate perlele după mine plutind prin aier  .O deschid aceasta făcând un zgomot puternic ,arătândumi un tron și mai multe persoane ce stau și uită la mine surprinși. În fața mea apare un bărbat înalt închis la culoare cu o pereche de ochii de un albastru ca cerul .

-Cine ești și ce dorești?strigă acesta la mine .

  Mă uit și  observ că sunt în sala tronului unde ar trebui să fie regele .Nu mai stau pe gânduri și îi răspund.

-Noua Regină!spun ridicând tonul ca toți din sală să mă audă.

   Sala se umple de râsete dar pe mine doare mă enervează.

-Serios ?Și  cine spune asta ? spune un alt bărbat.

  Nu stau să îi răspund și ridic mână în aier făcând ca toate perlele roși să mă înconjoare și formând o coroană superbă ce stătea deasupra capului meu un aier .
 
-Eu .

   Spunând asta iau coroana și mi-o pun pe cap aceasta luminând imediat .Mă ridic în aier în spate apărândumi o pereche de aripi negre ce scot scântei.
  Acum sunt îmbrăcată într-o rochie albă cu negru  lună până la pământ .

  -Ce ești tu ?...spune bărbatul cu ochii albaștri.

-Coșmarul vostru și noua conducătoare a tronului ! spunvocea mea find puternică și rece .