Daemonium

Capitolul 8

    Demonul cu chip
de Înger...

 
       Cine a spus că Iadul e oribil sa înșelat amarnic. Iadul chiar poate fi frumos dacă îl privești mai atent și aștepți să-l înțelegi.
     Cerul plin de nori negri ce lasă să treacă printre ei fulgere roși ce luminează cerul .Nu plouă,nu bate vântul, nu se aud tunete ,nimic .Liniște...
     Copaci arși și fără viața și pământul negru dau un aspect înfricoșător dar dacă te uiți mai atent ai putea să îți dai seama că  nu e mare diferență dintre acest peisaj sumbru și o pădure  obișnuită.

    Viața ne dă cea ce merităm,nu degeaba suferim sau suntem fericiți, primim cea ce oferim ai facut bine ,bine primești, ai facut rău, rău primești.
   Există Rai și Iad ca să putem să ne vedem greșelile și faptele bune cum ne trec prin față .Pentru noi viața de apoi este aleasă de o balanță afurisită ce crede că ne va distruge dar se înșeală!Oriunde ai ajunge tot la fel rămâi,cu bune și rele,trebuie să ne acceptăm pe noi așa cum suntem .
  Eu nu regret pentru nimic în lume ce am facut și nici nu voi regreta vreodat.

  
      Am plecat de la palat de mai bine de două ore și pot spune cămă bucur nespus de mult .
   Stau cu Mario lângă rădăcina unui copac .Încerc să-l desenez pe Mario de mai bine de juma de oră dar tot se mișcă, i-am spus să stea într-unloc dar mi-a spus că nu poate ,prima dată nu l-am crezut dar după douăzeci de minute mi-am dat seama că nu glumea .

  - Mai stai locului măcar zece minute!spun eu ridicândumi capul din caietul meu cu schițe.

- Încerc!Doar ți-am spus că nu pot sta mai mult de trei minute într-un loc .

     Îmi dau ochii peste cap și îmi pun toată atenția și griza în mișcarea creionului ce atinge coala albă de hârtie.
     Mario e un băiat frumos ce pot spune ,de asta am ales să îl și desenez chiar dacă maavertizat de consecințe.El ma ajutat de când am venit aici să mă acomodez cu noul meu statut ,ce pot să spun ,îmi place să fiu Regină!

   ~Necunoscut ~

       Mergeam pe drumul pietruit cu cărămizi rosiatice când aud o voce cunoscută. Cu fiecare pas facut vocea se aude din ce în ce mai tare dar de data asta se mai aude o voce feminină necunoscută mie .Mă apropii și mă ascund după un copac acum fiind destul de aproape de cele două persoane .
    Mă uit atent și observ că băiatul e Mario un servitor de la castel ,dar nu înțelege de ce e îmbrăcat așa el era grădinarul castelului .Văd că este cu o fată,mă uit mai atent la ea și îi analizez fiecare trăsătură în parte.Ochii îi sunt negrii ca noaptea și părul ei e la fel de negri  precum abanosul ,buzele ei sunt roși ca sângele .E frumoasă, prea frumoasă.
 
- Am terminat!Spune fata fericită și îndreaptă un caiet spre Mario ce il ia și își plimbă ochi de câteva ori pe caiet după asupra fetei .

-Îți place ?spune fata apropinduse de el .

- Nu îmi place ...

Văd cum fata își pleacă privirea în jos după vrea să își ia caietul din mâna băiatului dar acesta aruncă caietul și o strânge puternic în brațe aceasta fiind surprinsă de gestul acestuia .

- Îl ador !Spune în cele din urmă Marco .

   Ea doar îi zâmbește și își ridică caietul de pe pământ stergândul de câteva ori cu o batistă albă pe care o scoase din buzunarul pantalonilor .
  
     Vreau să fac un pas în față dar calc pe o creangă ce sa rupt sub presiune piciorul meu .
   Văd cum fata își îndreaptă privirea asupra locului de unde provenite zgomotul și se ridică în picioare Morco copindui gestul .

   ~Lia~

-Stiu că ești acolo,ieși!spun cu privirea ațintită asupra locului de unde se auzise sunetul .

-Dacă ies o să te speri!Spune o voce masculină.

   Mă uit la Mario și văd că acesta se albise la față, este speriat dar nu îmi pot da seama de ce .

- Nu o să mă tem !Eu sunt Reginal Iadului tu ar trebui să te temi de mine .

-Cine ești tu?Spune acesta amuzat .

- Aratăte!Spun țipând  la acesta .

     Doar pește câteva secunde de după copac iese un băiat ce pare să aibă 22 de ani ,părul lui este blond și ochii de un verbe smarald superb .Se vede că este bine facut ,poartă o cămașă albă și o pereche de pantaloni negri.
Demon cu chip de Înger...