𝐓𝐡𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐨𝐫 𝐨𝐟 𝐡𝐚𝐩𝐩𝐢𝐧𝐞𝐬𝐬 || Ten (Finalizată)

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 1

Mă trezesc, apoi mă uit la ceas: ora 12:30.

Eu:
-Aish...Iar te-ai trezit târziu, Minsoo. Nu puteai să nu o faci, mai ales că trebuie să mergi la noul loc de muncă.

Mă ridic din pat, apoi încep să mă pregătesc. Plec imediat de acasă, dar pe drum mă lovesc de cineva.

Eu:
-Îmi pare extrem de rău!

X:
-Minsoo?

Mă uit la persoana peste care am dat și îl văd pe Yukhei, apoi îl iau în brațe.

Eu:
-Parcă erai în China!

Yukhei:
-Nu te bucuri să mă vezi?

Eu:
-Glumești? Normal că mă bucur! Cât stai pe aici?

Yukhei:
-Ceva timp. Tu? Unde te duci așa aranjată?

Și atunci îmi amintesc.

Eu:
-Munca! Aish...

Yukhei:
-Am trecut ieri la tine la muncă și nu te-am văzut.

Eu:
-Am renunțat să lucrez acolo. Acum m-am angajat la cafeneaua de lângă parc. Fostul loc de muncă îmi amintea doar de Donghae...

Yukhei:
-Te-a înșelat, așa-i?

Eu atunci îmi las capul în jos.

Yukhei:
-Știam eu că asta se va întâmpla...

Eu:
-Hai să nu mai vorbim despre asta. Mai am 5 minute și trebuie să ajung la lucru. Vorbim mai târziu, ok?

Yukhei:
-Până la cât lucrezi?

Eu:
-Până la 19:30, de ce?

Yukhei:
-Ne vedem mai târziu.

Spune el, apoi zâmbește, ceea ce mă face și pe mine să o fac. Fug spre lucru, apoi îmi pun șorțul și încep lucrul.

Peste câteva ore

Nu mai pot de somn. Deabia e prima mea zi aici și acum s-au găsit și ăștia să vină...
Văd ușa deschizându-se, dar nu mai voiam să merg să servesc oamenii, pentru că mai puțin adormeam, dar mă uit mai bine și îl văd pe Yukhei, așa că mă ridic și merg spre el.

Yukhei:
-Ți-am zis că ne vedem mai târziu.

Eu:
-La muncă?

Yukhei:
-Nu cred că o persoană în plus încurcă.

Atunci o văd pe șefa mea venind spre noi.

Jiwon:
-E prietenul tău, Minsoo?

Eu:
-Da. Imediat mă duc să servesc restul de oameni.

Jiwon:
-E deajuns pe azi, mai ales că e prima ta zi aici. Îi voi servi eu. Tu poți pleca.

Fac o mică plecăciune, apoi îmi dau șorțul jos și plec.

Yukhei:
-Cum se face că peste tot unde merg aduc numai bine?

Eu:
-Nu știu, dar mă bucur că o faci. Se vede că nu ne-am mai întâlnit de ceva vreme, având în vedere că nu mi s-a mai întâmplat ceva bun de ceva timp.

Yukhei:
-Și...cum mai ești?

Eu:
-Încerc să fiu bine. Mai mult nu pot să fac.