𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 2

229 19 1
                                    

Yukhei:
-Vă cunoșteți? Hm. Ok. Atunci e bine. Acum mergem în parc să o facem mai bine pe Minsoo, înțeles?

Atunci se lasă liniștea.

Yukhei:
-Ah, stai. Amândoi sunteți în aceeași situație. De ce nu m-a bătut gândul la asta mai devreme ca să chem pe altcineva?

Eu:
-Yukhei...

Yukhei:
-Cine mai e încă la companie? Hmmm...

Chittaphon:
-Mark și Taeyong, dar Taeyong a spus că nu pleacă pentru că are ceva de lucru. Mark cred că a rămas pentru a-i ține companie.

Yukhei:
-Așteptați aici.

Eu:
-Yu-

Și a plecat. Mă întorc înspre Chittaphon, apoi văd că se uita la mine.

Eu:
-Hm?

Chittaphon:
-Ești mai bine?

Eu:
-Dacă așa par, atunci da.

Chittaphon:
-Îți place să îți ascunzi durerea. O să te distrugi singură.

Eu:
-Cred că e mai bine așa. Oricum. Tu? Cum mai ești?

Chittaphon:
-Dacă par bine, atunci așa sunt.

Mă uit urât la el, apoi îi dau un pumn în braț.

Eu:
-Nu-i frumos!

Chittaphon:
-Nici faptul că minți nu-i frumos.

Atunci îl văd pe Yukhei și pe mai un băiat cu el venind spre noi.

Yukhei:
-Ce-am pierdut? Minsoo violentă, îmi place ideea.

Eu:
-Nu sunt violentă. L-am lovit încet.

Atunci Chittaphon își pune mâna la umăr.

Chittaphon:
-Auu! Cred că mi-ai dizlocat umărul.

Când aud asta mă apucă râsul.

Yukhei:
-Cred că Chittaphon m-a înlocuit.

Eu:
-Hei!

Mark:
-Yukhei, vezi că o pierzi.

Spune în timp ce începe să râdă.

Eu:
-Ce, eu sunt un obiect ca să fiu piedută? Nu scapi tu de mine, Yukhei.

Yukhei vine spre mine, apoi își pune mâna după gâtul meu și mă trage spre el.

Yukhei:
-Nici tu nu scapi de mine.

Plecăm, iar pe drum spre parc Yukhei vorbea doar cu Mark, așa că decid să îmi fac ocupație și să vorbesc cu Chittaphon.

Eu:
-Hai să vorbim și noi dacă ăștia doi fac asta și ne lasă pe lângă.

Chittaphon:
-Despre?

Eu:
-Nu știu.

Imediat ajungem în parc, apoi ne punem toți pe câte un leagăn. Nu durează mult că telefonul lui Mark sună și imediat pleacă, așa că rămânem doar noi 3 din nou.

Yukhei:
-L-am adus aici ca să facă caterincă și s-a găsit Taeyong să-l cheme.

Eu:
-Dacă are nevoie de el, doar nu ar fi avut să nu se ducă. Eu sunt bine, nu trebuie să fie cineva ca să mă facă să mă simt mai bine. Voi sunteți suficienți.

𝐓𝐡𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐨𝐫 𝐨𝐟 𝐡𝐚𝐩𝐩𝐢𝐧𝐞𝐬𝐬 || Ten (Finalizată)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum