𝐓𝐡𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐨𝐫 𝐨𝐟 𝐡𝐚𝐩𝐩𝐢𝐧𝐞𝐬𝐬 || Ten (Finalizată)

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 11

Peste câteva săptămâni

-Chittaphon-

Sunt la studio și aud că îmi tot sună telefonul. Mă opresc din înregistrat și mă duc să văd cine mă sună și văd un număr necunoscut.

Eu:
-Alo?

X:
-Chittaphon?

Eu:
-Cine întreabă?

X:
-Peste o oră ne întâlnim la adresa ***, înțeles?

Eu:
-Nu știu cine sunteți deci nu merg niciunde.

X:
-O să vezi tu cine sunt.

Spune, apoi închide apelul. Nu am mai continuat la studio, pentru că nu mă mai puteam concentra deloc. Mă gândeam decât cu cine am putut vorbi. Mă duc la acea adresă, fără să îi spun nimic lui Minsoo, pentru a nu-și face griji. Aștept acolo vreo 15 minute și văd că nu vine nimeni, așa că decid să plec, dar apoi îl văd pe tatăl lui Minsoo.

Tatăl lui Minsoo:
-Chittaphon, Kim Jongkwan, încântat de cunoștiintă.

Eu:
-Dumneavoastră m-ați chemat aici?

Tatăl lui Minsoo:
-Sper că nu te-am lipsit de lucru la companie...

Eu:
-Treceți direct la subiect.

Tatăl lui Minsoo:
-Vreau să te desparți de fiica mea.

Eu:
-Îmi pare rău, dar așa ceva nu e posibil.

Tatăl lui Minsoo:
-Îți dau o lună la dispoziție. Dacă până atunci nu o faci, o să trec la fapte. Cred că știi deja de ce sunt capabil.

Eu:
-Din cauza voastră își dorește să moară.

Tatăl lui Minsoo:
-Mereu și-a dorit.

Eu:
-Și nu credeți că e din cauza voastră?

Tatăl lui Minsoo:
-Fiecare cu visele lui. Eu atât ți-am spus. Cu cât o faci mai repede, cu atât e mai bine.

Spune, apoi pleacă. Eu mă întorc înapoi la companie, după care îl văd pe Lucas panicat venind spre mine.

Yukhei:
-Pe unde naiba ai umblat? Te caut de vreo 30 de minute.

Eu:
-De ce?

Yukhei:
-Lui Minsoo i s-a făcut rău.

Fug repede spre sala unde repeta, apoi o văd întinsă pe o bancă. Sun la ambulanța, iar în puțin timp o duc la spital. Nu a avut nimic, doar a leșinat. Profit de timpul până se trezește și stau și mă uit la ea.
Cum aș putea eu să o las? Abia ce a reușit să-și mai revină puțin după moartea bunicii sale și vrea să mă despart de ea. Cum o să poată să treacă peste? I-am promis că o să fiu lângă ea.
Cât mă gândesc, încep să-mi curgă lacrimi. Văd că se trezește, apoi se uită la mine.