𝐓𝐡𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐨𝐫 𝐨𝐟 𝐡𝐚𝐩𝐩𝐢𝐧𝐞𝐬𝐬 || Ten (Finalizată)

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 12

X:
-Dacă deschizi ușa nu o să ți se întâmple nimic, dar dacă nu o faci o să o sparg și atunci chiar că o să ți se întâmple multe.

Nu știam ce să fac. Pur și simplu am rămas încremenită. Încep să se audă bufnituri în ușă, în semn că încearcă să o deschidă. Mă apropii din nou de ușă și o deschid, cu toate că îmi era foarte frică.

Chanhyun:
-Fată bună. Văd că ți-a fost frică.

Eu:
-Ce cauți aici? De unde știi unde locuiesc?!

Eu mă îndepărtez de el cât mai mult.

Chanhyun:
-Mi-ai dat tu adresa.

Eu:
-Nu am făcut asta în viața mea! Ce ai cu mine? Ce ți-am făcut?

Eu încep să plâng.

Chanhyun:
-Asta e prima regulă: nu mă mai contrazice niciodată.

Eu:
-Am întrebat ce ai cu mine!

Chanhyun:
-Mă atragi. 

Eu:
-Nu sunt magnet. Nu atrag pe nimeni.

Chanhyun:
-Ce am zis?

El se apropie de mine mai mult.

Eu:
-Rămâi acolo! Nu te apropia mai mult!

Chanhyun:
-Și dacă o fac, ce o să-mi faci?

Eu:
-Am zis să rămâi acolo!

El vine în fața mea și îmi pune mâna la gură.

Chanhyun:
-Să nu te mai prind vreodată că țipi.

Îmi da drumul, apoi începe să se uite urât la mine.

Eu:
-Pleacă!

Chanhyun:
-Numai dacă te iau cu mine.

Eu:
-Nu plec niciunde. Pleacă!

Chanhyun:
-Atunci rămân aici.

Eu:
-Sun la poliție!

Chanhyun:
-Sună.

Îmi iau telefonul în mână, dar el mă prinde de braț și mi-l aruncă.

Chanhyun:
-Crezi că mă poți face să plec dacă suni ajutoare?

Eu:
-Atunci de ce nu mă lași să sun? Ți-e frică?

Chanhyun:
-Ți-am spus că nu-ți fac nimic, dar deja întreci măsura.

Eu:
-Ieși afară!

El mă prinde de mână și mă trage afară din apartament.

Eu:
-Dă-mi d-