Traind prin amintiri

Misiunea: Limita bunului prieten

A doua zi, m-am trezit binișor; sugrumată cu căstile de gât ca in fiecare dimineata, dar asta este partea cea mai puțin neplăcută din viața mea. Mă duc si mă imi fac toaleta de dimineața, apoi merg sa halesc ceva rapid si mă trantesc la calculator. Cum nu mă uit la tembelizor decat la programe precum AXN, Discovery, Discovery Science Diva, programe de muzica sau diferite documentare, nu era nimic interesant la ora 9 dimineața in afara de Disney Junior, la care bineinteles ca nu mă uit.

- Buna dimineața, Andreea! 

- Buna dimineața, Holly! 

- Ce faci, cum ai dormit? 

- Bine... țip cu căstile pe urechi si omorand de zor teroristi la Counter. 

- Nu ai de învățat sau de scris nimic pentru astăzi? 

- Nu, răspund, total absorbită de joc. 

- Bine atunci, nu o sa stau pe capul tau, azi trebuie sa fac curățenie in toată casa.

"Ce bine, atunci o sa am si eu puțină liniște...", gândesc.

Vreți sa știți cine este aceasta "Holly"? Eu as fi trăit mulți ani si fericiți si fara sa stiu cine este. Dar cum soarta, sau mai exact mama mi-a pus-o pe cap, am de furca cu ea încă din clasa a 6-a, cand femeia care avea grija de casa si imi făcea mâncare a fost data afară pentru ca a fost prinsă cu o pereche de cercei scumpi de-ai mamei in buzunarul de la geaca. Am incercat sa ii explic ca sunt destul de mare sa stau și singura, așa cum fac si colegii mei de cand am început gimnaziul, insa cu cine sa te înțelegi?... Ea tot o ține pe a ei, una si bună, ca cică are nevoie de ajutor la curatenie, la gătit, spălat, călcat, sau orice altceva. De parca majoritatea mamelor si femeilor au ajutor la treburile casnice, nu le fac sigure. Dar mă rog, cum nu are un IQ prea mare, as putea sa o fraieresc in orice moment ca sa plec undeva.

M-am mai jucat încă vreo ora, cand a început sa sune telefonul galagios si cu o sonerie anume. Era un număr pe care nu il salvasem. Gandindu-ma la discutia ce va urma, inima mi-a tresarit, si eu odata cu ea.

- Alo? 

- Buna, Andreea! 

- Buna dimineața, sefu'! Ce mai faceți? 

- Nu prea bine. Alex si gasca lui au scăpat de la închisoarea secreta unde ii tineam si se îndreaptă spre sediul nostru central, adică in zona ta de patrulare. Vreau sa mergi acolo si sa te asiguri ca nimeni dintre ai nostrii nu va fi rănit, iar ei se vor întoarce acolo unde le este locul. 

- Dar șefu', azi e vineri. Ziua mea de patrulare este sâmbăta. Si azi dau test la chimie... Nu il puteți trimite pe Kevin sau pe altcineva din secția 12? 

- Andreea, să iti amintesc cum au fost căscații si au greșit intrarea, iar toți infractorii au scăpat ieșind prin spate? 

- Dar aia au fost proști, și a fost de mult! Acum sunt alții.... mai pricepuți. Plus ca eu sunt fata!! Băieții sunt pentru asta!... încerc eu sa ripostez misuinii pe care trebuie sa o duc la bun sfârșit. 

- Da, esti fata, cea mai bună din secția noastră, inteligentă, curajoasă si vigilentă. Crezi că ai atâtea decorații si oameni sub conducere degeaba? mă complimenteaza bărbatul de la capătul celălalt al firului. 

- Oofff, bineee... Dar după asta vreau o vacanță, ca tot vine Paștele. Vreau si eu sa mă odihnesc. Si poate imi schimb si eu arma, a apărut un model chiar drăguț si nu costa prea mult, mă inveselesc eu cu gândul ca imi voi lua in sfârșit un pistol mai elevat. 

- S-a facut! Mult noroc, agent 23!

Am închis pana sa mai răspund ceva, pentru ca cel mai probabil i-as fi zis ceva de dulce. Este tot ce mi-aș putea dori, intr-o zi cu lenea care zace in cantitate industrială pe mine, cu chef minim de o intervenție și cu un test unde am media posibil stricată.