Traind prin amintiri

De ce mi se intâmplă mie??

Heey lume, având un vedere ca sărbătorile de iarna se apropie si deci si vacanța, spre fericirea noastră, mă gândeam sa fac si eu un efort si sa postez câteva capitole pe săptămână, sa nu mă plictisesc si sa nu vă plictisiti nici voi :) 

Lectura plăcută si va astept ca de obicei cu părerile si criticile voastre! :D >:D<

__________________________________________________________

__________________________________________________________

Tuturor ne place sa știm ca avem cineva care ține la noi, care se teme sa ne piardă, ne oferă un sentiment de protecție, de siguranță si parca ne umple un anumit gol din fiinta noastra. Din păcate, lucrurile nu stau așa peste tot. Exista anumiți oameni care se prefac a fi afectuoși, iubitori, se prefac a fi oricine ca sa obțină ce vor. In cazul ăsta, placere. Placere obsedată, chiar bolnavă. Placere pentru a satisface și pentru a fi satisfăcuți. Lucru ce nu pot nega ca nu ne face sa ne simțim bine, insa nu in orice circumstanțe si nu cu oricine.

- Ei, ți-a mâncat o pisicuță limba de nu mai zici nimic? Sau vrei sa ți-o mananc eu? 

- Ce cauti aici? intreb eu dandu-mă usor in spate. 

- Ce sa caut dulceata, caut ziua de mâine, caut iubire pierdută, dar mai exact, te căutăm pe tine. 

- Ce vrei? i-am tăiat-o eu privindu-l intr-o maniera nu tocmai de suportat. 

- E simplu. Stii ce vreau, nu te mai preface. 

- Nu am nici cea mai vaga idee, trag eu iar de timp pentru a 2-a oară in acea zi ca sa am răgaz de gândire. 

- Hai nu face pe proasta cu mine. Stii foarte bine ca te doresc.  

- Bun, si eu cu ce sa te ajut? Eu nu te doresc pe tine. 

- Pai aici nu prea avem ce face, pentru ca nu ai încotro. 

- Credeam ca ți-a trecut mania asta de acum 2 ani cand ai venit la mine sa te ajut la mate si ți-am explicat foarte clar ca nu vreau nimic de la tine, decat sa mă lași in pace si sa rămânem colegi. 

- Da, imi trecuse, pana sa te vad cu drogatul ala de mana si sa constat ca te-a schimbat intr-o persoana oribila. Ce iti da? mă intreba el, intunecandu-i-se privirea. Cu ce te drogheaza si pe tine? Te-a violat si trebuie sa pastrezi tacerea sa nu-l bagi la zdup? Zi-mi, Andreea! mă bruscheaza de mana. 

- Lasa-mă in pace, Kevin nu imi face nimic!

Sunteți curiosi sa vedeți cine este acest personaj atat de... pervers? Ei bine, el se numește Sam Laurent, un tip care încă din clasa a 2-a avea bucurii la mine si tot încerca puțin câte puțin sa se apropie. La început eram tare nestiutoare si nu mi-am dat seama de intentiile lui, dar cand am văzut ca tot insista, iar mie nu imi plăcea catusi de puțin de el pentru ca nici macar nu era de înaltimea mea, eu nefiind chiar o girafa, am refuzat categoric toate apropourile lui.

- Cât timp ai sa mă mai respingi așa? 

- Atât timp cât iți ia sa înțelegi că între noi nu va fi absolut nimic niciodată, cel puțin nu cât tot mă bați la cap cu chestia asta. 

- Dar eu te vreau, te vreau acum! Nu imi pasa de cine trebuie sa trec si ce trebuie sa fac sa obțin asta! se aprinse el. 

- Deci asta sunt eu, doar ceva ce vrei sa obții? Doar încă un obiectiv bifat pe lista ta de "ingrijit" astăzi? am spus pe un ton dispretuitor. 

Ca răspuns nu am mai primit o alta replica gretos de siropoasa, ci un sărut apăsat pe buze. Daca pana acum am fost cât de cât calma, așa cum am fost antrenata sa fiu in situații neprevazute (stiu ca suna ciudat, ca si cum as aparține unei nu stiu ce organizații de criminali, parțial așa este, dar voi explica alta data), in acel moment inima a luat-o la galop la modul grav. Vroiam sa il îndepărtez, sa mă lase sa respir si apoi sa ii dau un dos de palma mai mult decat binemeritata. Dar parca... ceva mă tinea acolo, mai-mai sa nu sar si eu peste el. Daca ar fi intrat cineva in baie, sunt sigura ce i-ar fi trecut prin minte vazandu-ne așa. Nu simteam nimic pentru acest băiat, insa nu mă miscam de acolo dintr-un motiv necunoscut mie. Probabil pentru ca in ultima perioada, mă tot gândeam la cum va fi cand voi face pentru prima oară dragoste si cum te simti in acele momente de extaz. Chiar daca am mai avut eu nebuniile mele, nu am experimentat așa de departe, pentru ca totusi acum am 14 ani, si nu sunt o curva ce intra in dormitor cu oricine ii apare in fata ochilor. Eram doar... puțin prea curioasa. Auzeam asta peste tot, făceam inclusiv glume cu prietenii, si era un subiect cel puțin interesant pentru mine.