Retragerea din vis

55 5 4
                                    

Nu stiu ce este mai rau... Sa ne amagim singuri, mintindu-ne ori ca totul este bine ori ca avem totul sub control, sau sa induram toate greutatile si problemele, tinand totul in noi, fara sa spunem o vorba nimanui prin ce trecem, sa ne descarcam. Cred ca amandoua pot fi la fel de ... dureroase, insa, din fericire, exista si anumite "metode de exteriorizare", ce nu implica nicio fiinta vie. Dimpotriva, pot sa spun ca le distanteaza.

Am tras un fum mare de la Kevin, acesta afisand un zambet strengaresc, dandu-si in acelasi timp bretonul saten din ochii sai caprui deschis.

- Hai sa mergem si sa terminam asta o data.

Eu nu le-am spus, insa aceasta era ultima misiune pentru mine. Pentru totdeauna. Sincer ma cam saturasem sa ascund armele mele prin casa, sa ii mint pe ai mei mereu sambata si in unele zile, ca aceasta, cand intervenea ceva urgent si trebuia sa plec. Imi era greu, recunosc, insa imi facea o mare placere sa stiu ca sunt de folos cuiva, si ma ajuta enorm cand mai voiam sa uit de "cele lumesti", de griji. Cu toate acestea, deja sunt in clasa a 8-a acum, si nu mai pot continua mult asa. Trebuie sa ma pregatesc si eu pentru examene. Imi doresc sa ajung la un liceu de Matematica-Informatica Intensiv, la fel ca si Amy. Imi pare bine ca voi avea o figura cunoscuta pe-acolo. Danielle vrea sa mearga la Uman, Matematica si stiintele exacte nefiind chiar punctul ei forte. Oricum, atunci cand ajung la liceu, imi doresc sa incep o viata noua. Sa ma "lepad" de toate viciile astea, sa duc o viata "curata", lipsita de tentatii, misiuni, arme, impuscaturi sau orice altceva nepotrivit. La urma urmei, sunt fata si trebuie sa ma port ca atare. Poate ca imaginea asta de "politista sexy", cum spun colegii mei de la Sectie prinde bine, uneori, insa nu imi va pune o paine pe masa peste 10-15 ani. Nu vreau sa ajung subiect de bancuri cu politiste. Noroc ca nu sunt blonda, erau 2 iepuri prinsi dintr-un foc.

- Pai mergem? Noi suntem gata deja, imi intrerupe Kevin sirul ideilor, avand in privire un amestec de curiozitate, nerabdare, si... inocenta?!

Oh, da, uitasem, cand ajung la liceu vreau sa uit si de el.

- Sigur, haide!

Mi-am asezat mai bine pistolul la cingatoare, impreuna cu celelalte arme, mi-am luat si un alt pistol in mana, de rezerva, si am iesit din masina impreuna cu ceilalti.

Daca stau bine sa ma gandesc, nici nu stiu de ce am luat masina daca Sediul este cu cateva blocuri mai incolo, dar presupun ca este destul de ciudat sa vezi pe strada un grup de adolescenti cu veste anti-glont si arme in mana.

In sfarsit, am ajuns. Eram intr-un parculet, si puteam vedea in fata noastra o hala veche, darapanata, posibil o fosta sala de sport. Avea geamurile sparte, tigle de pe acoperis cazute, si sa nu mai spun de mirosul dubios ce o inconjura. Numai niste urme de graffiti spalacit mai coloreaza putin peisajul. Poate parea destul de infricosator, insa am patrulat pe aici de atat de multe ori, incat ma obisnuisem cu toata aceasta atmosfera de filme horror de mana a 2-a. Mi-am adus aminte de o scena din "Scream Queens", preselectia pentru filmul Saw 3, care nu era deloc de mana 2-a. Pur si simplu ador filmele alea, desi am mereu cosmaruri dupa ce ma uit la ele. Hotarasem impreuna cu prietenii sa ne strangem o data si sa le vedem impreuna, poate asa este mai putin... scarbos. In emisiunea aia, erau mai multe fete care, la o anumita proba, jucau rolul unei tipe care se trezeste speriata si confuza pe jos, pe niste cioburi. Iar aceste sentimente trebuiau sa se transforme in curaj, ura, razbunare atunci aparea cand un personaj negativ, masculin, din care se vedeau decat o pereche de bocanci militaresti ce striveau cioburile fara pic de mila.

"You son of a bitch!"

Imi rasunau mereu aceste cuvinte in cap... Este chiar amuzant, ironic vorbind, sa ne marcheze astfel de scene si momente, ramanand in subconstientul nostru intotdeauna, aparand cand te astepti mai putin. Dar ce tot spun eu? Ar trebui sa ma obisnuiesc cu chestia asta, avand in vedere ca functia asta a creierului era ingrijorator si chiar enervand de dezvoltata la mine.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 01, 2013 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Traind prin amintiriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum