Vanillie

Capitolul 3

Noah avea nevoie de mine la miezul noptii pentru o treaba murdara, cum articulase el. In jargoul strazii inseamna ca trebuie facuta vreo achizitie de iarba sau praf alb. Nu am luat parte la asa ceva inca, dar am avut contact cu treburi de genu. Poate nu am fost implicat fiindca nu ma aventuram in treburile gastilor care procurau, eu doar mai consum.

Nu-l vazusem de mult pe Noah si nu stiam ce-i poate pielea. Singurele detalii pe care le-am primit au fost sa fiu imbracat intr-un costum negru cu camasa alba, fara cravata. Din cate stiu, nu trebuie sa te echipezi asemenea, dar nu am insistat cu intrebarile.

Acceptasem sau ma informase ca sunt implicat si nu aveam vreun motiv sa ies. Vroiam sa stiu care-i treaba, mai ales ca in ultimul timp vazusem tot mai multa lume care ia parte la de-astea.

E 11:55. Cobor agale scarile si in fata blocului ma asteapta un SUV negru cu geamuri fumurii. Noah e la volan si imi face semn sa intru. Imi placea sa port costum, nu sunt prea inalt insa sunt lat in umeri.

-Deci?

-Deci, ce?

-Care e treaba  si de ce a trebuit sa ma imbrac asa?

-Iti explic mai tarziu. Pana atunci puneti astea.

Scoate din torpedo o pereche de manusi albe si mi le intinde.

-Si astea pentru ce sunt?intreb nedumerit.

-Ti-am spus ca se poarta manusi pentru a nu ne murdarii.Puneti-le!

-Credeam ca e o metafora pentru totul-se-face-fara-sa-fim-prinsi.

-Nu vom fi. Manusile albe sunt simbolul gruparii. In mod normal nu poti sa le porti decat dupa ce esti membru, dar pentru tine e o exceptie. Am nevoie de tine acum si mi s-a permis sa te trec neobservat.

-In ce esti bagat, Noah?

-O sa vezi.

Treaba asta incepe sa nu imi placa. Noah ranjeste privind drumul ca si cum detine puterea. Ma uit la manusi, mi le pun pana la urma si astept sa vad ce se mai intampla. E prea in ceata totul ca sa il intreb ceva si sa imi raspunda astfel incat sa inteleg.

La periferia orasului se afla un lung sir de hale industriale. Opreste la o distanta anume pentru a nu se recunoaste masina si coboram. Ia din portbagaj doua serviete.

-Astea le ti tu.

I le iau din maini si in momentul urmator imi prinde incheieturile cu catuse de manerele servietelor. De ce era nevoie de astea? Nici nu vazusem cand a facut asta. Poate din cauza intunericului. Un fior rece imi trece pe sirea spinari.

-Ce’s cu astea?

-Sti care era ierarhia aranjarii ostasilor pe campul de lupta?

-Incepatorii in fata, iar batrani in spate, cred.

- Se pun ostasii fara experienta in fata pentru a prinde curaj.

-Iar tu mi-ai “atasat” servietele pentru atat?

-Pentru a fi sigur.

Ma uit uimit la cainele batran din fata mea care ma face sa ma simt ca un pampalau. Ne indreptam spre ultima hala si singura care era luminata. Noah deschide usa si dam sa intram cand imi vara ceva rece si greu in cureaua pantalonilor, sub sacou. Ma indrept de spate instant si il privesc incruntat stiind ce e.

-Doar pentru precautie.

Intram inauntru unde mai multe persoane se opresc din vorbit la vederea noastra. In mijlocul halei era o masa cu marfa expusa la vedere. Inaintam spre ei cu pas hotarat.