Ea: -Și acum...?
El: (o privește direct în ochii ei care deșii cu rimelul întins în jurul lor, străluceau și aduceau un oarecare sentiment de nevinovăție, ceea ce îl face să rămână mut)
Ea: -Bine, eu ar trebuii să mă schimb, mă duc în cameră, cred că fac un duș și mă bag la somn, vorbim dimineață .
El: -Bi... (ea deja se desprinde de el și pleacă)
Următoarea zi pe canapea:
El: -Bună dimineața! (Îi întinde o ceașcă de cafea)
Ea: -Dar cineva este binedispus se pare! (Ia ceașca oferită și se așează lângă el, oferindu-i un zâmbet nemaivăzut de el până acum)
El: -Deci, în legătură cu aseară...
Ea: -Ah, aseară da!
El: -Uite ce este, eu m-am gândit toată noaptea la ceea ce ți-am spus, și da încă susțin acele cuvinte. Doar că, am o propunere pentru tine.
Ea: -Ascult!
El: -O să fiu direct, Vrei să fii nevasta mea?
Ea: -Mm... (începe să tremure, și ochii nu se înlăcrimează, ba din contră, se încruntă, și pleacă în spre camera ei scăpând ceașca de cafea)
El: -Hei...
Ea: (Nu spune nici un cuvânt și se aude doar ușa din urma ei )
În camera ei:
Ea: -Oh, doamne, dar nu pot accepta, adică îl iubesc, dar uneori e un nemernic, e bun la pat, dar își pierde repede cumpătul, îl ador așa de mult, dar îl urăsc că mă stăpânește, vreau libertate, dar cu el.... Of nu știu ce să fac, sunt o idioată uite unde am ajuns
(Se aude un ciocănit la ușă)
Ea: -Lasă-mă!
El: -Deschide te rog !
Ea: -Nu, nu pot acum.
El: -De ce ?
Ea: -Pentru că nu vreau să te văd, sau aud acum!
El: -DESCHIDE ODATĂ UȘA ASTA NENOROCITĂ ! (țipă la ea, și bate cu pumnul în ușă)
Ea: (plângând) -Doar pleacă te rog...!
El: (supărat, pleacă spre ușa principală, ia cheile, pornește mașina și pleacă)
Ea: (Aude mașina dar nu se uită după el, se pune în pat, își pune niște muzică, și adoarme)
Următoarea zi, dupamiază:
Ea: (Iese din cameră și bate la ușa camerei lui)
El: -Intră!
Ea: (îl privește în ochii, și așteaptă aprobarea lui pentru a se pune pe pat lângă el)
El: -Acum vrei să mă auzi și vezi?
Ea: -Da....vreau să vorbim despre ieri ...
El: -Da desigur, hai să vorbim despre CUM AI PLECAT ȘI NU TE-AM MAI VĂZUT CÂND AM SPUS CE INTENȚII AVEAM CU TINE...
Ea: -TACI! Ascultă-mă ...
El: (strânge din dinți, și se uită în gol așteptând să curgă vorbele ei ca un Wisky în pahar)
Ea: -Motivul pentru care am reacționat așa a fost pentru că mi-e frică! Tu spui că mă iubești, dar nu am uitat cum am ajuns aici! Și nu știu toate gândurile mele m-au lovit ca un glonț, au venit deodată. Da și eu m-am gândit mult la tot ce s-a întâmplat, dar răspunsul meu este Nu! Îmi pare oarecum rău dar chiar Nu!
El: -Nu?
Ea: ....
El: (Ridicându-se de pe pat, îndreptându-se spre perete) -Deci nu? NU DE CE ? (Începe să dea cu pumnii în perete) -E , NU, PENTRU CĂ NE-AM CERTAT? E NU, PENTRU CĂ NU MĂ PLACI? E NU, PENTRU CĂ CE DRACU AM FĂCUT? TE URĂSC ȘTII? TE URĂSC ATÂT DE MULT ACUM! M-AI FĂCUT SĂ SPUN TOATE LUCRURILE ACELEA, MI-AM CĂLCAT PE ORGOLIU IAR TOATE ASTEA PENTRU UN NU?
Ea: -Pentru că adevărul este că sincer nu cred că îmi vei fii! DE ASTA ESTE NU!
El: -TU MEREU CU METAFORE, SPUNE CE ÎNSEAMNĂ NU MĂ MAI CHINUII!
Ea: - Nu-mi vei fii și știu asta bine, poate că mă vei săruta în fiecare dimineață sau seară, dar sincer nu-mi vei fii acolo să mă ții în brațe când nu sunt bine, îmi vei da tu bani de fiecare dată când te satisfac, dar nu-mi vei fii când o să gătesc pentru tine, îmi vei oferii atenția și protecția ta, dar nu-mi vei fii alături în fiecare noapte sau zii, îmi vei aduce cadouri scumpe, dar nu-mi vei fii atunci când singurul cadou ar fii un simplu sărut lung, îmi vei fii cândva, dar nu-mi vei fii când o să am nevoie să fii. Și asta mă doare știi? Doare să știu că nu-mi vei fii!
El: (rămâne tăcut, se oprește din dat cu pumnul, iese pe terasă își aprinde o țigară și se așează pe un scaun.)
Ea: (rămâne în lacrimi, pleacă pe balconul din camera ei se pune pe jos, pe gresia rece și privește către cer, unde este oglindit un apus nemaiîntâlnit, pare că era apusul lor, sau răsăritul unui nou "ei".
