CAPITOLUL 7

2.6K 191 98
                                    

— EUNMI —

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

— EUNMI —

Așa cum mi-a cerut eram în camera lui. Nu știam de ce mi-a cerut exact să fiu aici dar..nu aveam nici să pun întrebări. Liniștea asta pe care o avea acum, era clar că nu era de bine... Cred că avea să mă certa urât de tot. Dar nu am făcut nimic altceva decât sa-

Tresar imediat când aud  ușa deschizându-se. Îmi trec limba peste buze, aplecându-mi capul în jos. Nu aveam curaj să îl privesc în ochii, pe cine naiba încerc să păcălesc.

Ochii mei se închiseră ușor, auzind cum pași săi se apropiau tot mai mult de pat, simțind cum ceva greu se lăsase pe salteaua moale. Era el clar.

— Nu ai idee, cât de tare m-ai dezamăgit când am aflat că ești împreună cu acel papă-lapte de Jungkook. Rostise pe un ton acru. Spune-mi măcar ce ai văzut la el, ce ți-a oferit atât de special. Măcar să nu mor prost.

— Eu...cred că sunt îndrăgostită de el, tata. Sau nu știu, mă simt atrasă de el.

— Ești... îndrăgostita de el?

Tonul vocii sale atât de trist și rănit parcă fusese ca și un cuțit înfipt în inima mea, cea ce m-a făcut de îndată da îl privesc. Dar am regretat asta cred că de o sută de ori. De ce...ce de părea atât de rănit de parcă i aș fi frânt inima?

Nu aș putea face așa ceva...nu? Aish, deveneam atât de confuză în momentul ăsta, căci nici măcar habar nu aveam dacă eram sau nu cu adevărat îndrăgostita de Jk.

Tata...îmi sucea atât de rău mințile.

— D-De fapt...habar nu am, bine? Mă ridic imediat din pat, de lângă el. Sunt atât de confuză, tata. Mă simt ca și cum...

— Ca și cum..?

— Ca și cum am inima împărțită în două!  Deși știu că nu este deloc normal, să mă simt atrasă de doi băieți în același timp, că asta e imposibil, nu-i așa? Mai ales că unul e considerat tatăl meu, iar celălalt pare mai mult un psihopat obsedat de mine. Eu-

— Shh.

Yoongi se ridică din pat și venise spre mine, apucându-mi corpul într-o îmbrățișare strânsă, cea ce ma făcuse imediat să izbucnesc în plâns neștiind nici eu de ce însă pur și simplu simțeam nevoia să o fac.

— Ma simțeam atât de plină de gelozie când te vedeam cu Seulgi, tata. Eram ca și un butoi cu pulbere ce avea să exploreze imediat de gelozie. Nu ai habar cât de tare durea să vă văd împreună fericiți. Și mai ales nopțile când lipseai... plângeam atât de mult știind că erai cu altă femeie și făceați cine știe ce!

De data asta, mă îndepărtez din îmbrățișare. Aveam să spun tot ce aveam pe suflet, nu mai puteam suporta asta.

— Iar Jungkook...cred că mai mult am vrut să mă răzbun pe tine prin el. Sa te fac sa simți și tu ce am simțit eu. Până am ajuns să...îl plac cred, că puțin acolo. Habar nu am, bine?!

Când văzusem că voia să spună ceva, ies val vârtej din camera fugind în a mea. La naiba..de ce am făcut asta? De ce am recunoscut indirect că îl plac?

De nervi începusem să arunc tot ce îmi venea la mâna, fără să-mi pese de ce era.

— La dracu. De ce trebuie să mă îndrăgostesc de el care are iubita si e foarte fericit? Trebuia pur și simplu ca sunt cu Jungkook la fel de fericită și gata. Așa îl puteam uita de tot si toată lumea fericită.

Iau poza de pe noptieră cu mine si tata însă când sa o arunc, îmi simțisem mana prinsă.

— Așa eram eu când te văzusem prima dată cu Jungkook. Luase fotografia din mana mea și o aruncase în siguranță pe pat urmând să mă întoarcă cu fața spre el. Știi, încă de când aveai 14 ani...la dracu, începeam sa te vad cu alți ochii, EunMi! Știi asta măcar? Am fost cu Seulgi...ca să încerc să te uit pe tine. Care erai o copilă, Eun..

Îmi eliberase mana și începuse să se apropie din ce în ce mai mult de mine cea ce ma făcuse să mă dau câțiva pași înapoi.

— Îmi era atât de interzis să te văd că iubita mea, de aceea am încercat să ascund tot mai mult, dar în fața ta.. incercam sa îți arăt asta. Și nici acum nu ai înțeles, nu-i așa? No EunMi, eu nu te mai vad de mult ca pe o simplă fetița. Te văd..că pe femeia cu care vreau să-mi împart viața

Se apropiase atât de mult de mine încât ajunsesem să fiu lipită de perete. Înghit în sec, având privirea blocată în ochii lui.

— Tata...

— La dracu! Nu mă mai numi așa! Numește-ma ca pe el... numește-ma iubitule.

Cu astea fiind spuse... bărbia mea fusese prinsă de două degete de ale sale, iar buzele mele de ale sale...

Al doilea nostru sărut, însă de data asta nu era o ,, lecție"

Dark Love I [✔︎]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum