Dark Love I [✔︎]

CAPITOLUL 10

- AUTOR -

Jungkook plictisit deschise ușa, dar rămăsese surprins când în fața ușii văzuse un Yoongi nervos, și un Taehyung care îi făcea semn din priviri să se de-a la o parte ca de nu, va da colțul.

Însă el ca să îi facă în ciudă bărbatului care aproape fierbea de nervi, se așeză în fața sa, relaxat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat și totul este în regulă.

- Ooo, domnul Min Yoongi aka socrul meu. Exclamă ,, uimit" . Ce faceti la ora asta aici? Uf..ce întrebare pun si eu, ar trebui să vă primesc, nu? Până la urmă sunteți tatăl iubitei mele. O adevărată onoare.

- Taci, doar taci, Jeon Jungkook! Nervos la culme, Yoongi îl împinse pe Jungkook din cale și intră în casă. Unde e? Unde e EunMi?!

Băiatul oftă, așteptând să intre și Taehyung în casă ca după să închidă lent ușa. Se întoarse înapoi spre el, la fel de calm.

- EunMi doarme. A plâns până acum din cauza unui nenorocit, care mi-a lăsat sora gravidă dar nu îi dau nume.

- Seulgi e sora ta?! Țipă Yoongi din toți plămâni. Nu îmi pasă, EunMi va veni cu mine acasă, nu o las pe mâna unui curvar ca tine.

Plin de nervozitate, dar și regrete față de EunMi, începuse să o caute peste tot pe unde apuca, disperat.

- Nu mă numi după tine. Șopti Jk vrând să plece după el, dar brațul îi fuse prins de Taehyung. Tu ce vrei?! Lăsa-ma să mă duc la iubita mea.

- Lăsa-l pe Yoongi să vorbească cu ea. Are nevoie de asta.

Jk murmură o mică înjurătură și se desprinse din strânsoare. Deși nu voia să îi lase singuri, poate că EunMi l-ar fi trimis singură pe Yoongi acasă cu coada între picioare.

Sau cel puțin, spera asta.

- EUNMI -

Auzisem acele țipete, ale lui Yoongi. Se părea că nu puteam să scap măcar o zi de el ca să îmi pun gândurile în ordine...de ce trebuie să fie așa? Îl uram pentru că a lăsat altă femeie gravidă dar știam că nu aveam dreptul asta.

Trebuia să fiu fericita pentru el ca va avea ,,alt" copil înafară de mine.. nu? Aish, nici măcar nu eram copilul său. De ce trebuie să fie totul atât de greu?

Lent, mana mea urcase spre buzele mele atingându le ușor.

M-am sărutat cu amândoi dar...inima mea a luat-o razna în prezența...

- EunMi!

Aud un strigăt de pe hol. Era logic că era el. Totuși eu nu mă clintesc din pat. Fiind în pat, în mijlocul său în fund. Ochii mei se duseră spre ușa care la câteva secunde după ce numele meu fuse rostit, se deschise.

Normal ca era ,,tati" al meu iubit...

- EunMi...vocea sa atât de șoptită dar sexy in același timp... EunMi...de ce ești aici?

Nu știu de ce dar îmi venea să râd la întrebarea ce îmi fusese adresată. Mai și întrebă? Serios? Atât de..

- Sunt la iubitul meu. E normal să fiu aici. Răspund sec deși, aș fi vrut să țip la el. Tu de ce ești aici? Ar trebui să fi cu iubita ta, să sărbătoriți vestea primită, nu?

Zâmbesc ironic și îmi mut capul în altă parte. Îmi venea să plâng atât de tare acum...

- Iubito...te rog haide sa mergem la noi acasă și să discutăm mai multe.

Aud cum pași lui se apropie de pat dar nu mă clintesc din loc. Nu aveam de gând să mă las pradă lui, orgoliul meu nu se putea lăsa rupt de el, nu voia asta.

Se așezase pe pat atât de aproape de mine încât respirația sa se lovi puternic de fața mea. Aish..

- Privește-ma în ochii, spune mi ca ma urăști, și voi pleca de aici lăsându te singură cu iubitul tău.

[...]

SCURT. știu dar mă chinui de mai bine de o săptămână să scriu ceva la el..:/