Gloante oarbe // EDITARE

Capitolul 17

Capitolul 17

Nu facusem nimic. Acele saruturi erau exact ceea ce aveam nevoie. Desii vroiam mai mult, m-am multumit cu caldura corpului sau pe parcursul noptii. Ador sa-i simt mirosul imbibat in lenjeria patului. Acum mirosul e imbibat si in hainele mele, nedorindu-mi sa le mai dau jos.

Dimineata soseste, razele soarelui patrunzand in camera. Asta nu era un impiediment pentru mine, caci tot nu ma ridicam din pat. Din contra. Mi-am afundat fata si mai tare in perna pufoasa. Ma intorc pe cealalta parte, dand de un loc gol si rece in locul unui mascul fierbinte. Mustacesc, apoi incerc sa intru inapoi in lumea viselor

Misiune esuata. Cineva intra in camera, trantind usa. Raman indiferenta, fara a ma deranja sa aflu cine imi ucide somnul.

-"Elena! Trezeste-te!" ma zguduie cineva cu voce masculina.

-"Mhm.." mormai, dand din mana dreapta.

-"Elena!" replica mai dur, dandu-mi seama ca e Damon.

-"Lasa-ma sa dorm!" murmur adormita.

-"Trebuie sa plecam." continua.

-"Dar lenjeria miroase prea frumos ca sa o pot parasi." ma plang.

-"O sa poti simti mirosul ala toata ziua, dar trezeste-te!" ma trage de mana.

-"Sunt treaza!" ma joc cu nervii lui.

-"Ridica-te!" imi ordona, eu sperand ca nu ma va lua pe sus.

-"Mnu.." murmur, adancindu-mi din nou fata in perna.

Pufneste, dandu-se batut.

-"Rebekah, trezeste-o pe Elena!" tipa, apoi iasa din camera.

Trec cateva momente, apoi usa se deschide din nou, pe ea intrand Rebekah, adica Hailey. Cum ar trebui sa-i spun?

-"N-ai sa reusesti!" i-o iau inainte, stiind ceea ce trebuia sa faca.

-"Haide!" rade, dezvelindu-ma.

-"Mi-e frig!" ma cuibaresc pe mijlocul patului.

-"Daca nu te trezesti, o sa ratezi intalnirea cu Damon!" ma avertizeaza. La auzirea propozitiei, un electrosoc imi strabate corpul, sarind in sus.

-"Ce intalnire?" intreb socata.

-"Daca mergi, afli!" imi raspunde victorioasa.

Ii trag o privire urata, ea razand. Ma ridic, indreptandu-ma spre dulap. Stau si ma gandesc cu ce sa ma imbrac, dar apoi observ o rochie alba pe un umeras. O scot, admirand-o.

Era alba, cam pana la genunchi, cu manecile de dantela de aceeasi culoare, cu spatele gol si cu o funda in spate, in zona taliei.

Era perfecta. O imbrac uitandu-ma incontinuu in oglinda, apoi ma intorc spre Hailey.

-"Esti superba!" ma imbratiseaza.

-"Dar nu sunt gata inca!" ma plang.

-"Te ajut eu cu parul." ma linisteste.

-"Tot nu pot sa cred ceea ce face Damon!" chitai entuziasmata.

-"Nici eu! S-a schimbat mult!" afirma.

-"Lesin!" ma prefac ca lesin, razand incontinuu. Hailey ma prinde, razand si ea.

-"Hai sa iti fac parul ca sa terminam mai repede." ma trage in fata oglinzii.

Dupa cateva zeci de minute in care eram nerabdatoare, Hailey aratandu-mi capodopera sa. Iesise atat de perfect. Buclele erau lasate pe spate, stralucind de la lumina soarelui.