Gloante oarbe // EDITARE

Capitolul 18

Capitolul 18

O seara incredibila, o noapte plina de pasiune, de sentimente si de speranta. Nu credeam vreodata ca Damon se poate schimba. E atat de ..pur si simplu cuvintele dispar atunci cand incerc sa-l descriu. Inima-mi salta de fericire cand ii aud numele. Iar corpul reactioneaza la fiecare atingere de-a lui.

Iubirea din sufletul meu creste pe zi ce trece. Il iubesc atat de mult incat mi-as da viata pentru el. Nu credeam ca voi deveni dependenta de el. ADN-ul lui face parte din ADN-ul meu.

Ma ridic putin, acoperindu-mi trupul gol cu patura. Il privesc pe barbatul de langa mine si automat imi musc buza.
E asa frumos sa-l privesc cum sta nemiscat si doar acoperit de lenjeria alba a patului. De ce nu puteam avea o viata diferita, una fara pericole? Cand se vor termina toate? Mama m-a invatat sa fiu tare, dar nu stiu cat mai pot. Armura creata cedeaza, iar sub ea se afla doar o fata fragila si simpla care imediat dupa ce primeste o palma plange.

Ma ridic de tot din pat, infasurandu-ma cu o parte a paturii. Transform patura alb intr-o rochie in stilul grecilor antici si ies pe punte, daca o pot numi asa. Ma uit la mare, in minte rasunand-mi melodia de la The Cab , Angel With Shotgun. Inchid ochii si las ca melodia sa-mi intre in suflet.

Presupun ca melodia ma captase atat de tare incat dintr-odata nu mai puteam vedea, auzi si simti nimic.

Damon's POV.

Un zgomot si o presimtire urata ma trezesc. Sunt speriat, deoarece nu o vad pe Elena in pat. Imi iau rapid boxerii pe mine si ies din 'camera'. O strig din toate puterile, vocea mea auzindu-se cu ecou. Cand imi dau seama ca nu primesc niciun raspuns, ma uit spre apa. O mica parte din corpul ei plutea, scufundandu-se si aceea la un moment dat. Sar dupa ea, inotand cu ajutorul deplin al puterii mele. Ajung la ea cand era aproape de fundul marii. O prind de talie si o trag la suprafata. Iesim, eu luand o gura mare de oxigen. O urc inapoi pe yacht, punandu-ma in genunchi langa ea. Ii dau cateva suvite umede care i se lipise de fata, apoi o privesc speriat. Ii iau pulsul, speranta din mine crescand. O apas pe piept, apoi ii fac respiratie gura la gura. Aceste metode le repet de cateva ori pana ea scuipa o cantitate destul de mare de apa. Tuseste, apoi ma priveste ciudat si ma imbratiseaza strans.

-"Mi-ai salvat viata inca o data!" imi spune, plangand.

-"Dar eu ti-am pus-o de fiecare data in pericol." ii spun cu regret.

-"Damon esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat." ma socheaza cu aceste cuvinte.

Nu imi vine sa cred ca dupa cate i-am facut, ea ma iubeste. E speciala... Dar .. Eu nu pot iubi. Distrug totul in jurul meu. Sunt o bomba care explodeaza cand te astepti mai putin. O voi face fericita cat mai pot..

-"Ador hainele albe si ude. In cazul de fata, patura." ii spun ranjind pervers in timp ce ii priveam corpul care se observa impecabil prin materialul ud.

Se rusineaza, incercand sa se acopere, dar eu, in schimb, ii prind mainile, sarutand-o cu o dorinta de nedescris.

Elena's POV.

Cum am putut cadea? Ce e cu mine? Mi s-a facu rau dintr-o data, presupun, dar .. De ce? Totusi ii multumesc cerului ca a trimis acest demon cu aripi de inger sa ma salveze. Ii sunt datoare lui Damon. Fara el poate deja as fi fost moarta pe fundul marii.

Damon nu se poate opri. Si acum ma face sa ma rusinez. Imi place ceea ce aud, dar nu-mi place sa ma simt atat de mica pe langa el. Nu vreau sa ma creada o fetita, vreau sa-i arat ca sunt o femeie puternica.

-"Damon.." spun dintr-odata, ne mai putand controla creierul.

-"S-a intamplat ceva?" intreaba, asezandu-se langa mine.