Prolog
Nu stiu ce s-a intamplat cu el. Nu l-am mai vazut de zile intregi. Tot ce fac este sa stau inchisa in camera asta. Mi-as dori sa iesim din nou cum am facut-o atunci cand mi-a daruit acel trandafir rosu ca sangele. A fost cea mai speciala noapte din viata mea. Si nu doar pentru ca am fost cu el sau pentru ca mi-a facut complimente si mi-a daruit cadouri, ci pentru ca atunci am fost a lui, m-am daruit, primind in schimb o mare de pasiune si placere. Acea seara a fost o adevarata adventura pe care in ultimul timp am inceput sa o tot repetam pana am ajuns sa am nevoie de ea ca de un drog.
Stiu..E nebunesc, dar incepusem sa am sentimente pentru el. Daca nu m-ar fi rapit si ne-am fi intalnit in alte circumstante, probabil am fi impreuna ca un cuplu adevarat, mergand prin parc, tinandu-ne de mana, sarutandu-ne...Insa timpul nu poate fi dat inapoi, altfel as fi schimbat multe greseli din trecut...
Dar nu regret. El a fost o greseala din trecut, dar o greseala pe care as repeta-o la nesfarsit. Stiu ca probabil doar eu sunt nebuna care pune sentimente in "relatia" noastra, dar nu-mi pasa. Atata timp cat suntem impreuna nu mai conteaza nici locul, nici timpul si nici circumstantele.
Usa camerei mele se deschide insfarsit dupa o saptamana intreaga, pe ea intrand persoana de care aveam cea mai mare nevoie. Cel pe care vroiam sa-l simt, sa-l ating ...Vroiam din nou sa respiram acelasi aer, sa ne contompim perfect trupurile si sa imi administreze din nou acel drog pe care nu l-am primit de mult timp.
Ma ridic din pat, apropiindu-ma de el, insa observ ceva schimbat. Ochii..Inainte ma priveau diferit, acum sunt intunecati si plini de..resentimente, ura, dezamagire si..tristete. Asta nu el, cel de care m-am indragostit in aceste luni. Il vad zambind siret, apoi ma apuca brusc de brat si ma taraste dupa el pana intr-o camera pe care nu o mai vazusem pana acum. E o camera aproape goala, intunecata si sinistra. In mijlocul camerei este un birou cu cateva documente pe el si 2 scaune de o parte si de alta a biroului. Ma tranteste pe scaun, simtind imediat cum lacrimile ameninta sa curga, insa incerc sa le opresc.
Incerc sa-mi pastrez calmul pentru a nu-l enerva mai tare decat este deja. Se aseaza pe scaunul din spatele biroului, fiind fata in fata cu mine. Vad ca isi scoate ceva de la spate, dar nu pot observa ce pana cand nu il tranteste pe birou.
Pistol..
Inghit in sec, incercand sa nu par o fricoasa si sa ii tin piept. Ii scoate glonturile in numar de 5 si le imprastie pe birou. Da cu pumnul in birou, eu tresarind la contactul dintre mana lui si birou. Niciodata nu cred ca l-am vazut atat de nervos. Nici macar atunci cand am incercat sa evadez, iar el a trebuit sa alerge cu tot cu bodygarzii lui pe camp, seara tarziu in speranta ca ma va prinde. Si asa a fost. M-a prins exact cand crezusem ca scapasem de ei. Cand credeam ca in sfarsit sunt libera.Se ridica in picioare si se sprijina cu mainile de birou.
-"Ti minte ce ti-am zis atunci cand ai fost adusa aici?" intreaba incercand sa-si controleze vocea si sa nu tipe din prima.
Il privesc atenta, incercand sa mai gasesc o urma micuta de dragoste in ochii lui, exact ca ceea ce am vazut in prima noapte pe care am petrecut-o impreuna. Insa nimic...Doar ura. Isi mareste nervos ochii, apoi mai da o data cu pumnul, eu tresarind din nou.
-"Te-am intrebat ceva! Nu ma fa sa repet, pentru ca ai sa regreti! Incercam sa fiu calm si sa nu tip din prima, insa se pare ca asa ceva nu se poate cu o incapatanata ca tine!" tipa atat de tare incat pentru un moment cred ca am surzit, lovind dupa fiecare propozitie biroul cu mana sau piciorul.
-"A-ai spus..ca nu sunt aici ca sa stau pe capul vostru ca o printesa care vrea sa fie servita. S-Sunt aici ca o prizionera care va fi tratata urat pana cand va veti primi recompensa promisa." spun aproape suspinand, aducandu-mi aminte cuvant cu cuvant tot ceea ce a zis.
-"Exact! Si acum iti zic finalul!" spune apropiindu-se de mine.
Se aseaza pe vine in fata mea , eu incercand sa privesc in alta parte, deoarece lacrimile deja curgeau necontrolat pe fata mea, insa el ma apuca de barbie si ma forteaza sa ma uit in ochii lui.
-"In final , fie chinuita, fie intreaga si fara zgarieturi, tot in acelasi loc vei ajunge...Tot vei fi judecata! Si apropo ma poti astepta o eternitate de ani in Iad ca sa ne continuam "relatia"! "spuse brunetul amuzat, mimand niste ghilimele din degete pentru cuvantul "relatie" .
-"Nu am de gand sa continui sa te astept nici daca ar trebui sa mor de 2 ori" tip atat de tare, incat el se uita mirat la mine. "Asa spui mereu!" ii spun maraind dupa ce m-am mai calmat. "La inceput mi-ai zis ca te voi implora sa ma ucizi in genunchi, daca voi mai avea picioare si iata-ma aici: in viata, fara vanatai, fara zgarieturi." ii spun simtind cum sangele fierbe din cauza nervilor.
-"Micuta printesa prinde din nou putere. Credeam ca te-am imblanzit cu noptile de amor pe care ti le-am oferit." spune din nou amuzat, apoi se incrunta, ridicandu-se.
Merge inapoi in spatele biroului luand pistolul in mana. Ma uit speriata la el, vazand cum incepe sa rada de lacrimile pe care nu le pot opri, insa curajul meu nu disparuse. Imi simt inima in mii de bucatele. Ma simt..inselata, dezamagita,..folosita. Nu-mi vine sa cred ca am lasat ca un astfel de barbat sa fie primul din viata mea.
-"Ce ai de gand sa faci cu ala?" intreb speriata, tremurand din toate incheieturile.
-"Ce am de gand!? "ma intreaba la randul lui, razand zgomotos. "Nu stiu, ce as putea sa fac cu un pistol!? " intreaba din nou ironic. "Cand toate cele 5 gloante vor fi la locul lor, adica in pistol, atunci viata ta pe pamant va lua..sfarsit!" imi raspunde insfarsit la intrebare, insa nu cu raspunsul pe care vroiam eu sa-l aud. Simt cum incep din nou sa tremur, insa mult mai tare, lacrimile incep sa curga incontinuu fara sa le pot opri si sa nu mai zic de dorinta arzatoare de a-i lua pistolul si de a ma impusca singura ca sa nu-i las placerea de a ma chinui inainte sa o faca el.
-"Acum iti voi pune cate o intrebare..Daca raspunsul e gresit sau nu vrei sa raspunzi in maxim 30 de secunde, voi pune un glont in pistol. 5 intrebari gresite..BUM! Mori!" continua brunetul, invartind pistolul pe degetul aratator.
-"Si daca raspund corect la toate intrebarile?" intreb cu o speranta in suflet de nedescris.
-"Crede-ma! Nu vei avea intrebari de genu' : Cat face 2+2?" raspunde din nou sarcastic.
-"Vom incepe imediat! Acum..Vreau sa-ti analizezi viata de cand te-ai nascut si pana in prezent! Trebuie sa-ti aduci aminte si cel mai mic detaliu ca sa nu stau un secol sa astept raspunsurile la intrebari!" continua , din nou.
Atunci ..Am facut intocmai cum mi-a zis el. Am inchis ochii lasand amintirile sa circule liber prin mintea mea.
__________________________________________________________________________
Pai cam asta e prolog-ul :)) Am incercat sa-l postez cat de repede am putut. Nu stiu cat de reusit e, dar sper ca a iesit ceva :)) Asa..
Va asptept voturile, parerile , sfaturile si ideile in legatura cu povestea <3
Kisses :***
CITEȘTI
Gloante oarbe // EDITARE
Roman d'amourO viata distrusa intr-o singura clipa de disperare. O Ultima rămășița de speranta spulberată. Crima, moarte? La ordinea zilei. Trădare? La fel.
