Emily a avut destule batai de cap pentru a convinge-o pe Lily ca in acea zi s-a simtit rau.
-De ce nu ma crezi? Cand te-am mintie eu? intreba Emily cand a ajuns la capul rabdari.
-Nu e vorba ca nu te cred! a primit raspunsul. Doar ca mi se pare suspect ca te simteai bine cu 10 minute inainte...
-Lily, cred ca ar trebui sa o lasi mai moale. a spus Remus, cand probabil nu se mai putea concentra la cartea lui.
-Eu zis sa mergem la Hogsmade astazi, ce spuneti? am intrebat in incercarea de a destinde atmosfera.
-Buna idee, padfoot! M-as lasa muscat de un varcolac pentru o bere cu caramel! a spus James razand, dar expresia de pe fata lui Remus l-a facut sa renunte la idee imediat.
Peste jumatate de ora eram la Trei Maturi.
Era o placut si cald inauntru. Toata lumea radea si era foarte fericita.
Dupa cateva ceasuri petrecuta impreuna, usa localului s-a dat de perete. Atunci a intrat un grup pestrit de elevi. Unii mici, slabanogi iar alti inalti si bine facuti. Liderul lor era nimeni altul decat Lucius Malfoy, urmat imediat de fratele meu. Regulus care avea o expresie triumfatoare.
Grupul s-a indreptat spre masa noastra, moment in care, involuntar, am inceput sa marai.
-Pe cine avem noi aici? spuse sarcastic Malfoy. Cel mai nonsalant grup din tot Hogwarts-ul. Ce faci Black, acum esti pe post de adapost de animale? Vad ca ai numai curcituri pe aici... privirea i se indrepta pe rand spre Lily, Remus si Emily.
Am incercat sa vorbesc calm, pentru a nu fi tentat sa ii pocnesc fata idiotului asta:
-Vezi, Malfoy, situatia e diferita in functie de criteriile fiecaruia. Tu ai niste, hm, cum le spui tu, prieteni? , fara minte care te urmeaza orbeste. Noi pe de alta parte avem creiere individuale!
-Te joci cu focul Black, sa sti! Vei avea parte de o soarta nefericita. O, dar stai, deja a inceput nu-i asa? Ai fost dezmostenit pentru acesti sangemali impu...
Nu apuca sa isi termine fraza caci, in momentul urmator 5 fulgere luminoase il lovira pe Malfoy si pe insotitorii lui. Acestia au cazut la pamant, facand localul sa se cutrenure. Ne uiatam unii la alti uimiti de propria reusita.
Madam Rosmerta ne-a dat afara spunandu-ne sa o asteptam pe McGonagall care avea sa vina sa ne escorteze la Hogwarts. Dupa ce usa s-a inchis am lovit cu pumnul in perete. Eram furios. Parca era un blestem, de cand mama ma dezmostenise. Necazurile ma urmareau peste tot, gasindu-ma chiar si atunci cand eu nu le cautam. Eram dezcumpanit, ma simteam lipsit de speranta si de optimism.
-Padfoot, nu imi spune ca iti faci griji pentru detentie, am avut mai rele! a spus James care era oarecum amuzat de toata situatia.
-James, nu e momentul! am spus aspru.
Expresia de pe fata lui deveni una serioasa si intrebatoare.
-Nu e vina ta, sti asta! imi spuse incet Emily care mergea pe langa mine.
McGonagall ne tinuse o predica foarte dura si serioasa, mai ales ca a fost nevoita sa ii leviteze pe Slytherini pana la castel.
-Nu stiu ce sa mai cred...am spus incet si dezorientat.
Eram in clasa de Transmutatie, unde aveam sa ne ispasim detentia. Trebuia sa curatam clasa, fiecare centimetru. Nu avem voie sa plecam pana nu era totul luna in urma noastra.
Dupa doua ore nu terminaseram inca, asa ca am inceput:
-Imi pare rau pentru asta! Nu ar fi trebuit sa va implicati!
-Poti, pe barba lui Merlin, sa inceti o data, Sirius? James era suparat. Ce te asteptai sa facem? Sa stam si sa privim? Suntem o echipa, nimeni nu e lasat in urma! cu privirea ii cuprinse pe toti cei din camera.
Remus era total de acord la fel si Emily, Lily era putin nehotarata, iar Peter parea cam speriat. Am zambit si le-am multumit.
Nu am spus-o niciodata, iar orgoliul poate nu ma va lasa niciodata sa o spun dar, nu stiu ce m-as face fara prietenii mei. (probabil as fi fost sub comanda mamei, subjugat de greuatea sangelui meu roial, un Devorator in devenire). Le eram recunoscator pentru tot ce au facut pentru mine, pentru ca mi-au fost mereu alaturi si le multumeam pentru aventurile pe care le-am avut impreuna, toate nazbatiile si toate farsele facute. Adevarata mea familie era aici cu mine, nu trebuia decat sa observ. Eram constient de faptul ca ma comportam mereu nepasator ca un arogant care se credea cel mai bun din lume.
Speram ca poate intr-o zi sa ma pot schimba si sa il las pe adevaratul Sirius sa iasa la suprafata.
Dar pana sa imi pun eu planul in aplicare, luna februarie m-a prins din urma.
Vacanta de Craciun am petrecut-o la Hogwarts, avand camera comuna doar pentru noi. Chiar si McGonagall a uitat de pedeapsa noastra.
Emily a reusit sa se familiarizeze in sfarsit cu castelul si cu toate capcanele acestuia, iar zilele treceu neobosite aducandu-ne din ce in ce mai aproape de finalul anului 6, mai aproape de vacanta de vara.
Buna dragilor! Vreau sa va multumesc pentru toata incredere pe care mi-o acordati, si va multunesc pentru ca sustineti aveasta carte!
Sper sa va placa acest capitol 😊 Va astept parerile 😘
CITEȘTI
Sirius Black - Intorsatura vietii
Fanfiction"Viata mea era incompleta pana sa apara ea, mi-a schimbat viziunea, perspectiva de a gandi. Ea mi-a schimbat viata." -Sirius Black Fiul ce mare al familiei Black, isi traieste viata la Hogwarts, in anul 6. Era cunoscut pentru intreruperea seriei...
