Dupa 2 saptamani,minunate, petrecute la Hogwarts nu am primit confirmarea dezmostenirii. Se pare ca le lua destul de mult inainte de a se decide.
Eram cu baietii langa stejarul cel batran. James se juca cu o Hotoaica, substrasa, de pe terenul de Quidditch.
-Deci, weekend-ul acesta mergem la Hogsmade? a intrebat Peter.
-As prefera sa nu...a inceput Remus.
-Haide, Moony! Luna plina va fi peste o saptamana, asa ca nu ai de ce sa iti faci griji! am spus
-Te-as ruga sa vorbesti mai incet, nu vreau sa auda cineva! a continuat Remus.
-Nu are cine sa ne auda! i-am replicat
-Nimeni, in afara de noi!
Lily si Emily veneau spre noi.
-Vezi? a facut isteric Remus. Te poate auzi oricine!
-Hei noi nu suntem oricine!
-De acord cu tine, Evans! a spus James, iar ea si-a dat ochii peste cap.
Lily si Emily au devenit rapid prietene bune. Erau, impreuna cu Remus, cei mai buni elevi din anul nostru. Si la ce te puteai astepta de la ei? La lungi discutii despre teme, carti si altele asemenea.
Dupa cum spuneam, s-au asezat toti trei si au inceput sa-si verifice referatul la potiuni.
-Padfoot, ai mi aflat ceva? a intrebat James.
Am scuturat din cap.
-Nimic! Ma asteptam ca toata treaba asta sa decurga mai repede! As fi facut pariu ca mama va fi mult mai entuziasmata si ca va grabi procesul. am spus.
-Dar e oribil! De ce ar face asa ceva? a intrebat Emily revoltata, iar accentul o facea sa para foarte severa.
-Pentru ca fratele meu a fost (si inca este) un fiu mai bun! Si pentru ca eu nu am vrut niciodata sa le urmez aplecarea spre magie neagra! am spus.
-Dar esti fiul lor! a continuat.
Am ras trist.
-Pe ei nu ii intereseaza asta! Sunt o rusine pentru familia mea, cel care a distrul mostenierea in casa Slytherin, cel care i-a dezonorat. toti se uitau la mine fara expresie, asa ca am adaugat nepasator. Nu asta era scopul meu in viata, nu ma mai intereseaza.
James si Remus au schimbat o privire cu mare insemnatate apoi Prongs mi-a spus:
-Stim ca iti pasa intr-o oarecare masura, nu e nevoie sa recunosti, dar nu trebuie sa te ascunzi si de noi!
Am ramas cu gura cascata. Serios, de data asta m-a prins pe picior gresit. Nu pot spune ca imi pasa dar ma afecteaza oarecum, mi-as fi dorit sa am o familie iubitoare. Dar nu poti avea totul in viata.
-Noi mergem la biblioteca! Veniti si voi? a intrebat Lily dupa scurt timp
-Eu da, vreau sa termin tema la farmece.
James a oftat si i-a urmat. Apoi si Peter. Dar eu nu m-am clintit.
Atunci cand a vazut, Emily, a ramas in urma. Nu stiam care era motivul, de obicei era cea mai entuziasmata cand venea vorba de biblioteca.
-Sirius? a intrebat incet. M-am uitat la ea. Nu vi si tu? Stiu ca nu ai termitat temele. vazand ca nu schitez nici o schimbare a adaugat. Iar vei primi detentie!
-Poate nu imi pasa de detentie. ma privea surpinsa. Poate nu imi mai pasa de toate astea! am spus mai tare si mai nervos decat voiam.
-Este problema ta, a spus, nu am vrut sa te deranjez, dar nu cred ca ar trebui sa la si persoanele despre care spui ca nu iti pasa sa iti provoace atata suferinta. apoi a plecat.
Mi-am dat seama ca m-am comportat ca un prost. De ce tipasem la ea? Nu avea nimic de a face cu familia mea... M-am ridicat si am alergat dupa ea.
-Hei! am spus cand am ajuns in dreptul ei. Imi pare rau pentru mai devreme, nu am vrut sa ma comporta asa cum am facut-o! Scuze!
-Nu-i nimic! Inteleg ce simti, dar cred ca ar trebui sa fi mai deschis, macar cu prietenii tai. De 5 ani cred ca ti-au demonstrat ca poti avea increderein ei, mai ales ca (a coborat tonul) ati reusit sa deveniti animagi! Felicitari, apropo! a facut o pauza apoi a spus. Normal, nu esti nevoit sa imi asculti sfaturile, doar spuneam...
-Multumesc! cand s-a uitat la mine am continuat. Multumesc pentru ca ma intelegi si nu ma judeci!
A zambit. Unul dintre cele mai frumoase zambete, genul care iti insenina ziua.
Nu dupa mult timp am ajuns in biblioteca unde i-am gasit pe ceilalti. Ne-am asezat si am scos penele si pergamentele.
Cu toate ca o cauza nestiuta de mine imi provoca o suferinta acuta, reuseam sa ma bucur de timpul petrecut cu prieteni. Emily a aflat despre problema lui Remus, iar asa cum ne asteptam nu a parasit gasca.
Ne bucuram de prietenia noastra, eram ca o a doua familie pentru noi ceilalti.
Familia pe care am putut sa o aleg, familia care nu ma facea sa ma simt in plus. Acei oameni care te ajuta la greu si au incredere in tine. Pentru ca nu pare, dar increderea este cea mai importanta in relatiile dintre oameni, fie ea o relatie de prietenie, intre iubiti, sau in familie. Totul ar trebui sa se bazeze pe incredere, iar eu aveam incredere in prietenii mei cum si ei aveau incredere in mine.
Buna dragilor! Asa cum am promis iata si capitolul din aceasta carte. Enjoy 😊❤
CITEȘTI
Sirius Black - Intorsatura vietii
Fanfiction"Viata mea era incompleta pana sa apara ea, mi-a schimbat viziunea, perspectiva de a gandi. Ea mi-a schimbat viata." -Sirius Black Fiul ce mare al familiei Black, isi traieste viata la Hogwarts, in anul 6. Era cunoscut pentru intreruperea seriei...
