Sirius Black - Intorsatura vietii

Capitolul 11

Dupa doua saptamani, Strengarii m-au dus cu forta la infirmerie, unde au vorbit cu madam Pomfey care mi-a dat o potiune anti-vise pe care sa o iau cu regularitate. Dar chiar daca am scapat de inchisoare in care mintea mea ma inchidea in fiecare noapte nu am putut scapa de gandurile negre care erau ca o otava.
-Trebuie sa recunosc, e minuntat sa dormi linistit! am spus cand stateam toti afara langa stejarul cel batran.  Era o dupa-amiaza insorita de joi, iar ferestrele din programul nostru ne ofereau posibilitatea de a iesi si a ne bucura de soare.
-Trebuie sa recunosc, a spus Emily inainte ca altcineva sa apuce sa spuna ceva, esti un mare idiot! ma privea cu o furie controlata, dar m-am multumit doar sa inclin din cap in directia ei, cu toate ca un zambet mi-a inflorit pe buze. Baietii au izbucnit in ras, aproband-o pe Emily.
-Are dreptate, amice! a tinut James sa mentioneze.
-Mersi, frate, esti de mare ajutor! am inceput sa radem din nou.
Pretuiam timpul petrecut impreuna cu prietenii mei mai mult decat orice. In acele momente reusam sa uit de probleme, de griji, ca si cum lumea s-ar evapora in jurul nostru.

Dar normal, universul echilibreaza mereu balanta, regresia catre medie, ar spune Remus.
In fata noastra s-au postat cei mai anosti Slytherini din scoala, printre care si dragul meu frate.
-Tot in cea mai dezagreabila companie te gasesti, Black? vocea dura cu un accent superior mi-a ajuns la urechi si nici nu a fost nevoie sa imi ridic privirea pentru a sti cine imi vorbea.
-Tot in cea mai proasta dispozitie, verisoara? am accentuat ultimul cuvant cu o doza de sarcasm.
-Bella e mereu in toane proaste! o a doua voce, mai blanda dar tot superioara s-a auzit. Ziceam si eu...a adaugat dupa ce Bellatrix a sagetat-o cu privirea pe sora ei.
Cand am privit grupul care ne urmarea de sus, am vazut-o pe singura verisoara care ma agrea, singura pe care o mai consideram ruda. Amdromeda mi-a zambit in coltul gurii si mi-a facut cu ochiul. Avea o personalitate placuta, iar daca nu ii cunoasteai familia nu ai fi zis ca era o Black. Cu toate ca trasaturile familiei o marcasera si pe ea, soarta a facut-o sa nu mai fie de acord cu termenii familiei sale, cu toate ca nu lasa sa se vada.
In fata noastra stateau Regulus Black (frate sau, mai nou, cunostinta), Bellatrix, Narcissa si Andromeda Black (verisoarele mele- in fine, verisoarele noastre-), Severus Snape (cunoscut ca Snivellus, fost cel mai bun prieten a lui Lily), Evan Rosier (o persoana josnica, daca il poti numi persona), Lucius Malfoy (preferatul Narcissei) si Rodolphus  Lestrange (un tip masiv care nu era atat de prost pe cat parea).
Lily il privea ciudat pe Snape, parea furioasa dar si ingrijorata vazandu-l in acea companie; nu poti sterge ani de prietenie in cateva luni. I-a murmurat numele, dar el si-a mutat privirea spre pantofii lui Malfoy.
Deja eram plictisit de prezenta lor.
-Nu aveti nimic mai bun de facut decat sa stati aici si sa ne urmariti pe noi? Pe bune, eu credeam ca Mortivorii au lucruri mai importante de facut, ca de exemplu sa planuiasca sfarsitul lumii...am spus pe cel mai relaxat ton. In momentul acele toti s-au cutremurat. Bellatrix a facut un pas in fata gata sa ma blesteme; avea bagheta indreptata spre mine, dar in acelasi timp am fost in picioare cu propria bagheta indreptata spre ei. Nu a durat mult si Strengarii erau si ei in picioare gata de atac, asemenea fetelor. Dar nici ei nu se lasau mai prejos, in secunda doi toti (atat noi cat si ei) eram gata de atac. Am stat in liniste in jur de 3-4 minute apoi Lestrange le-a spus sa se retraga: ,,El nu ar fi multumit". Bellatrix s-a strambat dar a lasat bagheta si s-a indepartat. Dupa ea au plecat toti. M-am uitat o clipa la Strangari apoi am strigat:
-Amdromeda! O secunda, te rog! Fata s-a intors spre mine, privindu-ma surprinsa. In timp ce surorile ei se incruntau ea le-a facut semn sa plece. M-am apropiat de ea si dupa ce Slytherinii au fost destul de departe i-am spus:
-Sper ca nu esti cu adevarat implicata in povestea asta. A oftat si tonul ei era altul decat mai devreme.
-Sti prea bine ca nu! Dar nu toti suntem atat de norocosi ca tine cand vine vorba de a ne parasi familia. Deja Bella ma suspecteaza, ceea ce face totul si mai greu.
-Doar ai grija, ok? Incearca sa te retragi din gasca pana nu e prea tarziu, e ceva putred la mijloc. Nu sti mai multe nu?
-Ha, a pufnit. Nu au incredere in mine sa imi spuna informatii importante, m-au vazut o data cu Ted si de abia am scapat. O sa fiu ok! a zis si a zambit. Te anunt daca mai aflu ceva! S-a apropiat de mine si m-a imbratisat scurt, apoi a strigat: Stai departe de mine, Black! si mi-a facut din nou cu ochiul. Andromeda era o figura.

Eram in biblioteca incercam sa terminam lungul eseu pentru McGonagall.
-Cine este acest ,,el"? a intrebat Emily preocupata.
Ne-am aruncat scurte priviri apoi James a vorbit:
-Se ocupa cu magia neagra si ii recruteaza pe cei interesati (Slytherini de obicei). Il intereseaza sangele pur.
-Nu actioneaza in vazul lumii, iar elevii care sunt de partea lui se feresc de Dumbledore, cumva lui ii este frica de directorul nostru. A continuat Remus.
Peter era foarte tacut. Nu parea ca ne aude.
-Cei mai multi refuza sa ii spuna numele, prefera Stim-Noi-Cine, a imprastiat frica, a ucis pe ici si colo cativa vrajitori buni care i s-au impotrivit, dar ii uraste pe cei nascuti din Mageami (Lily a lasat privirea in jos) crede ca infecteaza sangele de vrajitor. Familiile vechi il sustin spunand ca scopul lui este nobil, bine nu familia mea- noi Potteri suntem toti foarte draguti. a spus James.
-Normal ca Familia Black este de partea lui, Bellatrix a fost prima care a intrat in gasca lui. Mama a fost mai mult decat incantata cand Regulus a fost acceptat. Tata ii finanteaza planurile. Asta e unul dintre motivele pentru care am rupt legaturile cu ei. Eu nu sunt de acord cu actiunile lui. Nu sunt de acord cu Voldemort.

Purificarea sangelui de vrajitor era o actiune inutila. Au ramas foarte putine familii de sange-puri, iar parintii (cu obiceiuri invechite) preferau sa isi casatoreasca copii cu verisorii lor decat sa permita diluarea sangelui. Nici pentru parintii mei nu conta altceva. Nu le pasa de fericirea noastra, a fiilor lor. Voiau sa isi vada mostenirea dusa mai departe. Dar ei nu au inteles ca ADN-ul nu te face familie.

Buna dragilor! Inca un capitol aici, hehe!
Sper sa va placa si va astept parerile!
✨✌❤