Doi, trei pași spre tine,
Camus în colțul camerei.
Lanterna țipă, covorul se rupe,
iar noi ni-l imaginăm pe Sisif fericit, din nou.
Știu că a trecut mult timp
de când mâinile mi-au fost ultima dată calde
și cerul gurii dulce, viu.
Mi te imaginez calm
și te văd într-unul dintre tablourile lui Claude Monet.
Camus mi-e într-o ureche
și știu că filosofia nu-ți mai place,
nu te mai mulțumește.
Lumina nu mai are de mult sens pentru tine.
Dragule,
de ce lași viața să te calce în picioare?
CITEȘTI
Mensis
PoetrySap, caut prin mine și prin zecile de momente împrăștiate pe jos, căci n-am murit încă și ceva mai curge din mine. E cuvântul, se transformă în viață, și eu odată cu el. • 2020
