Ce ? Ce naiba e în neregulă cu mine ? Leșin din nou ? De ce sunt atât de fragilă ? De ce ?
-De ce ?
Mă trezesc țipând .
-Ce e în neregulă cu tine , de leșini ?
Aud voci în jurul meu , dar închid ochii . Sunt epuizată . Dar , aud , în continuare totul . Încerc să vorbesc , dar sunt prea obosită. Îmi ridic un deget și dintr-o dată simt cum cineva îmi ia mâna și o strânge , acum o sărută . Îmi pierd conștiința din nou și cad într-un somn adânc .
'Trebuie să faci asta !"
Ce ? Cine a zis asta ?
"Fă-o doar ! Nu-ți mai pune întrebări ! Nu mai fi încăpățânată ! Acceptă ! E pentru binele tău , și pentru al lui !"
Ce ...? Cine a zis asta ? Unde sunt ? Cât e ceasul ?
" Nu ești nicăieri ! Ești în capul tău , de unde să știu eu cât e ceasul ? Trezește-te și află singură ! Dar stai... înainte să pleci . Fă ceremonia aia , nu ai nimic de pierdut , ci de câștigat ! Uite , face cum vrei tu , fără reguli ! Doar fă-o ! Nu mai fi încăpățânată ! Daca mă mai enervezi , data viitiare , voi avea grijă să cazi undeva unde să-ți spargi capul , sau să-ți rupi o mână, sau poate mai rău... să mori ! Nu te pune cu mine !"
Cine ești tu ?
"Sunt tu . O parte de fapt din tine , cea care controlează emoțiile , imunitatea ..."
Deci tu ai făcut asta !
"De fapt , nu ! Tu ai făcut asta !"
Eu ce controlez ?
"Creierul, tu ești cea care își face rău singură !"
Ce , nu-mi fac rău singură!
"Ba da ! Acum , trezește-te !"
O lumină îmi deschide ochii . Sunt pe pat , învelită . Este ziua , poate chiar amiaza .
Aud respirația cuiva , care este sacadată. Mă ridic pe șezut și îl văd pe Derek , dormind, ținându-mă de mână . Chiar nu vrea să mă lase . E enervant de iubitor și protector . Hainele îmi sunt puse în dulap , iar lucrurile le locul lor . Se trezește . Se uită la mine și zâmbește , apoi îmi sărută mâinile .
-Nu pleca ! Am nevoie de tine ! Poate nu vei face ceremonia , dar stai cu mine până mor ... până murim. Te rog !
-Nu plec.
-Mulțumesc! Nu știi cât de recunoscător îți sunt !
-Și voi face și prostia aia de ceremonie, cu ce vrei tu , cu cine vrei tu , oricând , oriunde . Și nu-mi mai spune mulțumesc , nu sunt o străină .
Nu îmi spune nimic , doar se uită la mine și mă îmbrățișează, cu dragoste .
-Nu știu cum ai făcut , dar m-ai atins în timp ce am dormit și nu s-a întâmplat nimic .
-Știu .
-Cât am dormit ?
-Trei zile .
-Cât ?
-Da, trei zile . În care ai mișcat doar un deget , o dată .
-Știu .
-Știi?
-Da , atunci aș fi vrut să deschi ochii , dar eram atât de obosită . Am încercat chiar și să și vorbesc , dar... nu am putut.
-Ai și vorbit în somn .