De ce trebuie să fie persoane care să vrea răul altcuiva ? Nu înțeleg ... Nu am făcut niciodată vreo neplăcere cuiva intenționat.
-Hei, la ce te gândești ? Ești cu noi ?
-Mda...doar am căzut pe gânduri...așa e viața voastră ? Mereu în pericol ?
-Aproape, de Crăciun și de Paște răul își ia liber .
-Robin ! Nu e de glumit !
-Așa cum am supraviețuit până acum , o vom face și de data asta . E o obișnuință de acum .
-Dar nu vă săturați de atâta dramă ? Sincer, pentru mine ultima săptămână a fost destul , prea mult . Vreau doar să trăiesc liniștită fără să-mi fie frică în fiecare zi de ceea ce se va întâmpla , vreau să merg pe stradă fără să mă întreb dacă nu cunva cel din spatele sau fața mea mă vrea moartă .
-Kate, asta e partea rea în a fi un vârcolac , trebuia să existe una. Trebuie să luptăm pentru pentru viață . Cine e cel mai puternic câștigă .
În sfârșit spune și Derek ceva , deși nu se uită la noi , ci are privirea undeva în depărtare , afară , se uită la pădure cu un pahar de bourbon în mână .
- Da , cel mai puternic câștigă , de asta erați amândoi plini de sânge , în genunchi , de parcă v-ați fi predat?
- Mda, pierdeam dar tu , zâna zorilor ți-ai făcut apariția și cu puterile tale am câștigat .
-Robin, nu am câștigat , am amânat .
-Da, dar data viitoare vom câștiga , cu tine.
-Nu, nu o băgăm pe Kate în asta .
De ce s-a băgat Derek în discuție ?
-Dar...
-Niciun dar. E stabilit .Stai deoparte .
S-a întors cu fața aia de "Nu te pune cu mine!" .
Mă uit la el și parcă nu-l mai cunosc ,asta este partea lui cea nervasă, supărată sau îngrijorată? Își pune din nou în pahar , ăsta e al patrulea.
-E destul pe ziua de azi , Derek , nu mai bea .
Îi iau paharul din mână și îl pun pe masă .
-Îmi dau eu seama când e destul . Lasă-mă să-mi trăiesc viața .
-Aaa, ok . Atunci , n-ai decât să te îmbeți , dar să știi că asta nu te ajută
cu nimic .
-Mă ajută să uit de toate .
-Bine, atunci uită și de mine până decizi să revii așa cum erai înainte de ceea ce s-a întâmplat azi .
Robin rămâne cu gura căscată .
Atunci se uită la mine . Mi de umezeau ochii dar chiar nu doaream să arăt că-mi pasă sau că mă doare așa că m-am întors , îndreptându-mă spre dormitor . Vine și el după mine dar fratele lui îl oprește , probabil și-a dat seama că vreau să fiu singură .
Urc scările încet și apăsat . Ajung la primul etaj și observ ușa de la camera în care am stat prima dată în casă, deschisă . O împing , iar un scârțit ca de la o casă bântuită se auzi . Am intrat și mă uitam la toate lucrurile , care erau vechi , și parcă putrezite , fiind din lemn masiv , dar totuși, păreau foarte vechi și prețioase .
Mă uit la pat și îmi aduc aminte de ceea ce se întâmpase acolo , ce ciudat a fost totul . Frigul mă cuprinde din nou așa că ies . Deschid următoatea ușă din lungul și întunecatul coridor .Camera asta , e ca un fel de birou , doar că se vede că nu a mai intrat cineva pe acolo de mult timp . Este un geam imens , care e acoperit de o draperie vișinie ,prin care nu poate trece deloc lumina . O trag , iar încăperea ia viață . Particule de praf zboară de pe perdea . Observ pe birou un stilou , multe foi . Nimic interesant . Dau să ies din cameră , dar realizez că pe un perete este un tablou , pictat , cu o femeie foarte frumoasă care șade pe un scaun , uitându-se în zare ,de la geam , de parcă ar fi așteptat ceva ... sau pe cineva . Rămân nemișcată timp de câteva minute , holbându-mă . Revin la realitate și ies din cameră . Cred că este destul pe ziua de azi , sper că nu se supără nimeni că am intrat acolo . Urc la al doilea etaj ,unde intru în dormitor . E atât de mare camera , dar parcă mă sufoc . Deschid ușa de la balcon larg și las aerul curat să intre . Mă liniștesc , dar îmi aduc aminte de comportamentul lui Derek , așa că brusc , îmi crește pulsul , devin nervoarsă , supărată , melancolică .Numeroase gânduri și scenarii îmi vin în minte . Nu mai suport să stau singură , nu e bine , cine știe ce îmi mai vine în cap .
Cobor imediat jos , în largul salon , întunecos și el , unde observ că Robin făcea focul la șemineu .
-Ești mai bine ?
-Încerc .
- Nu te forța ! Dacă simți că nu mai poți ,fă ceva ! Descarcă-te cumva !
-Nu știu cum ...
- Ce făceai de obiceai când te plictiseai?
- Munceam .
- Pe bune...? Chiar nu poți să renunți pentru un moment ?
- Îmi place . Fac asta pentru că vreau !
- Atunci , ar fi bine să-ți găsești ceva mai bun care să te distragă . Încearcă să trăiești dinr-o altă perspectivă viața .
- Mna, mai bine nu . Unde e Derek ?
-S-a dus să mai aducă niște lemne .
Mă uit mai bine la cameră și văd că e diferită de restul casei , mai modernă , are și un sistem mare de boxe , și un televizor mare , de ce nu am observat până acum ?
-Ce gen de muzică asculți , Kate ?
- Ce nu ascult e întrebarea mai bună .
-Doar răspunde-mi !
- Ămm... Pop, pop-rock, rock ,elecro-pop, indie-pop , dubstep .
-Dă-mi telefonul .
-Al meu ?
-Normal, doar nu al meu .
Îl înmânez iar el îl ia , și conectează boxele la el , și pune o melodie mai "de rock nebun " cum spun eu , ceva de la My chemichal romance .
-Robin , dă mai încet !
-Ce , nu te aud ? Vino , dansează cu mine .
-Pe rock ? Nu prea se dansează pe așa ceva .
-Ok, atunci....
Și apasă pe un buton de la o telecomanda , și melodia s-a schimbat , în sfârșit o melodie liniștită , Sweater weather , The neighbourhood. Am început și eu să dansez cu Robin . Amândoi eram în mijlocul unei scheme când auzim că ceva a căzut pe jos . Erau lemnele, pe care Derek le-a trântit lângă șemineu în mod intenționat , pentru a ne oprii . Eu m-am oprit și mă uitam la el . El părea rănit adânc în inimă , nervos , gelos .De ce nu pot ști niciodată ce e cu adevărat în sufletul lui ? Mă apropii de el și încerc într-un fel să-i arăt că îmi pare rău pentru tot ceea ce am zis . Chiar îmi părea rău. Îi iau o mână și o strâng tare la pieptul meu . Am deschi gura să spun ceva dar am fost întreruptă de cineva . Cei 3 care ne atacaseră își făcuse apariți din nou , iar de data asta nu le-a fost rușine să intre în casă.
Totul parcă se mișcă în slow motion . Derek înaintează , pentru a mă proteja iar Robin m-a luat de mână pentru a mă duce undeva unde voi fi în siguranță . Femeia , însă îl ia de guler și îl trântește de perete . Nu știam ce să fac : să fug , așa cum mi s-a spus sau să-i ajut . Și dacă-i ajut, pe cine , mai întâi : pe Robin , care e foarte rănit , și nu se mai poate mișca din pricina durerii , sau pe Derek , care se luptă cu doi deodată . Mă duc la Robin , iar femeia , văzând că mă apropii a ridicat o mână la mine . Eu rămân blocată și închid ochii. Nu mai conștientizez nimic .Leșin. Mai deschid ochii din când în când și observ că îmi curge sânge , prelingându-se pe frunte . M-am lovit la cap .Închid ochii de tot , pierzându-mi cunoștința .
