V.

33 4 0
                                    

- Nu îți este somn ?

-Nu , Ann . Am dormit noaptea trecută .

-Da , pe un fotoliu.

-Nu îmi este somn.

-De ce stai acolo , pe scaun , și nu vii în pat , lângă mine?

-Nu vreau să te înghesui , e un pat cam mic .

-Dar mi-e frig . Am nevoie de tine să mă încălzesc.

-Depinde de cum vrei să te încălzesc .

-Nu contează , doar vino .

-Oh , Ann.

-Știi că numele meu real nu este Ann, nu ?

-Nu ?

- Nu , de fapt pe mine mă cheamă Katherine , dar mie nu-mi place numele așa că prietenii îmi spun Ann.

-De ce Ann și nu altcumva ?

-Nu știu . Hai vii !

-Vin , Kate .Pot sa-ti zic asa nu?

-Dacă vrei tu ...

-Fă-mi loc .

-De ce e așa de frig aici ?

-Așa e camera , mai la nord.

-Aici obișnuia să stea cineva ?

-Nu , era o cameră pentru oaspeți .

-Și tu unde stăteai ?

-Eu nu mai stau aici .

-Atunci unde stai ?

-Nicăieri , nu am avut de ce să am o casă , având în vedere că nu aveam un loc stabil , căutându-l pe Robin ...

-Dar ai stat nu ?

-Da.

-Îmi arăți și mie camera ta .

-Mâine.

-Nu , hai acum.

-De ce vrei să o vezi?

-Poate este mai cald , poate e un pat mai mare... aproape cad .

-Bine , haide .

Nu știu de ce, dar parcă îl cunoșteam dintotdeauna .Mă simțeam în siguranță , deși era foarte întuneric .Mergea în fața mea , și nu știam unde ne îndreptăm așa că l-am luat de mână , care era foarte caldă și care acum mă strângea de parcă ar fi vrut să -mi arate că nu îmi va da drumul vreodată.

-Au , Derek . Mă doare.

-Scuze , nu am vrut . spune e în timp ce se întoarce .

Îmi ia mâinle și le sărută , le miroase și le venerează , arătându-și regretul pentru durerea cauzată.

-Am ajuns ? întreb eu , trăgându-mi mâinile stânjenită de exagerata atenție pe care mi-o dă.

-Da .

Îmi face semn să intru , lăsându-mă pe mine prima . Acea cameră, era cu mult mai mare decât cea în care stătusem până acum .Era diferită de restul casei ... avea un pat dublu , geamuri imense , totul era indigo sau negru. Și era cald ... într-un sfârșit .Pășesc înăuntru de parcă aș fi într-un muzeu , având grijă să nu ating nimic .Tot ce era acolo aparținea adolescentului Derek : postere cu trupe de muzică rock , cu echipe de baschet , pe unele având și semnături , multr medalii de la activități sportive , baschet , lacrosse , fotbal.

-De ce ai rămas atât de ... minunată de cameră ? mă întreabă în timp ce mă ia de talie , pe la spate .

-Nu știu ... doar că este o diferență imensă între tu , cel adolescent și tu , cel de acum .

Looking for youUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum