Drogul inimii |pauză|

★Rămasă în urmă★

°Capitolul 8°

Încă eram la spital. Doctorii mă ţineau încă sub observaţie. Mă gândeam în continuu la ceea ce s-a întâmplat. Nu-mi venea să cred că Willa...era îndrăgostită de mine. Într-un final...am decis să nu spun nimic nimănui. Am încercat să o înţeleg. Înţelegeam prin tot ceea ce a trecut şi nu vroiam să ajungă la închisoare. Într-adevăr...ce mi-a făcut ea a fost grav...dar mă învinuiam că nu am observat că ea avea sentimente pentru mine. Dacă mi-aş fi dat seama din timp,astea nu s-ar fi întâmplat. Am decis să iau toată vina asuprea mea. Deodată intră mama disperată pe uşă şi vine la mine.

- Thea! O puiu' meu...credeam că ai păţit ceva rău! Eşti bine?

- Sunt bine mamă! Calmează-te.

- Tenniz...unde ai fost?

- Ăm..eu...
Intră doctora pe uşă şi ne întrerupe.
- Bună ziua d-nă Rodriguez! Fata dumneavoastră a fost găsită de Nick Ross,într-un apartament de la periferie,într-o stare foarte gravă. Se pare că a luat o supradoză de droguri.
O vedeam pe mama cum se uita la mine cu privire dezamăgită. Mă simţeam aiurea să o mint.

- De ce Thea? De ce mi-ai face una ca asta? A fost cea mai urâtă lună din viaţa mea!
Nu i-am răspuns. Ea a ieşit şi o vedeam cum îl lua în braţe pe tatăl lui Nick. Okay...asta era ciudat. Apoi intră Nick şi a închis uşa.

- Nick?

- Da...?

- Ce face tatăl tău aici?

- Ăm...tatăl meu şi... mama ta...sunt împreună...
- Ce??! Tu ştiai? De când?
Îmi era greu să-mi revin...deci...mama mea este cu tatăl băiatului de care-mi place...viaţa mea a luat o întorsătură macabră.

- Am aflat abia acum o săptămână.

- Realizezi...că dacă ei doi se căsătoresc...noi devenim soră şi frate vitreg?
Vedeam că nici lui Nick nu-i prea plăcea ideea.
- Totuşi...Thea ce căutai în apartamentul ăla legată de pat. Nu ai vrut să-mi spui atunci...măcar spune-mi acum.

- Exact aşa cum a zis şi doctora...am luat o supradoză de droguri.

- Asta ştiu...dar de ce? Nu cred că ai face asta.

- Uite ce e Nick...tu nu ştii nimic despre mine! Ok? Nu mă cunoşti deloc. Niciodată nu mi-ai dat ocazia să mă cunoşti.
Mi-am smuls branula de la mână şi m-am ridicat singură,puţin ameţită,dar m-am ridicat...şi am plecat. Pe urmă m-am întors, realizasem că hainele mele erau pe pat. M-am îndreptat spre uşă şi am trântit-o. Am fost la baie şi m-am schimbat,apoi am plecat fară să mă vadă mama. Se adunase mult prea multe în mine. Faza cu ea şi tatăl lu' Nick,faptul că vreau să o protejez pe Willa,că nu aveam pe nimeni alături cu care să vorbesc...dar nu aveam unde să mă duc. Până la urmă m-am întors acasă. Când intru pe uşă,rămân mască. Totul era schimbat! Mobilierul,covoarele,tapetul tot. În living,erau numai poze cu mama,Nick şi tatăl lui. Se pare că nu au avut o viaţă prea grea fară mine...apoi ca un fulger,urc pe scări la mine în cameră,îmi era şi frică să deschid uşa. Din fericire totul era la locul lui. Apoi m-am dus în cameră la mama. Nu mai era acelaşi pat. Era un pat de două persoane. Scârbos! Mi-a trecut o imagine prin minte cu mama şi tatul lui Nick făcând sex. Bleah!

- Thea! Ce bine că eşti aici...mă panicasem.
Era mama. Cum i-am auzit vocea,cum îmi trecea prin cap o ură subită faţă de ea.

- Sunt sigură mamă...aşa cum te "panicasei" când am dispărut eu? Măcar...m-ai căutat,mamă? Sau ţia ars de fut*t cu tatăl lui Nick!?

- Tenniz! Nu-ţi permit să-mi vorbeşti astfel!

- Ăsta-i adevărul mamă.
Am ieşit din cameră, coboram pe scări foarte nervoasă şi fix când deschid uşa apare tatăl lui Nick în faţa mea.

- Thea? Mama ta unde e?

- Duceţi-vă dracu' amândoi.
L-am împis ca să pot ieşi. Pe mine nu mă deranja faptul că mama avea iubit...bine şi asta...dar era cu tatăl lui Nick! Băiatul pe care-l iubesc. Opa...am zia iubesc? Vroiam să zic...îl plac. Era noapte afară,mergeam lent şi tristă. Strada era pustie. Nu ştiam unde să mă duc. Pierdusem atâtea lucruri...Willa,mama,Ashley era plecată,chiar şi pe Nate. Brusc mi-am adus aminte de sărutul nostru...da ce mai conta? Nu a însemnat nimic...M-am trezit fix în dreptul casei lui Nick. Nici nu ştiam cum am ajuns aşa repede,dar probabil eram prea supărată să mai ţin cont de timp. Nu ştiam dacă să mă duc la el sau nu. Până la urmă mi-am luat inima în dinţi şi am bătut la uşă. A deschs-o şi era surprins să mă vadă. Dar nu a fost nevoie de cuvinte. Am observat părul lui ciufulit şi ud,plus faptul că era la bustul gol..o Dumnezeule...mi-se înmuiau picioarele. Apoi m-am întors cu spetele la el ca o tâmpită, strângând din dinţi,gândindu-mă la Ashley şi cât de mult rău i-aş face dacă între mine şi el s-ar întâmpla ceva. Simţeam nevoia să-mi înfig buzele mele în ale lui,direcţia noastră fiind direct patul. Apoi m-am întors înapoi cu faţa la el.

- Pot să intru?

- Credeam că nu mai întrebi. A şi scuze pentru asta. Tocmai am ieşit din duş

- A nu-i nimic sunt obişnuită. Aolo...nu-mi venea să cred ce mi-a ieşit pe gură!! «Sunt obişnuită»??? Ce o crede?? Că am văzut mai mulţi băieţi goi? Ce patetică sunt naiba...
- ...
- Ăm...Nick! Nu am apucat să-ţi mulţumesc pentru ce ai făcut pentru mine. Dacă nu ai fi fost tu...Probabil că aş mai fi stat acolo mult şi bine,tocmai de aceea îmi cer scuze pentru ce ţi-am zis la spital...nu trebuia.
- Mda...ai de gând să-mi spui ce a fost cu faza aia? Merit un răspuns Thea.

- Nick...nu... nu pot

- A bun...credeam că suntem prieteni.
Mdeah mă rog...în mintea speram să fim ceva mai mult...

- Şi chiar suntem! Doar că...nu vreau să-i fac rău unei persoane la care chiar am ţinut. Deşii...m-a dezamăgit.

- Bine...să zicem că te înţeleg...deci...dacă vei avea nevoie să vorbeşti cândva vreodată de asta...cu mine să o faci. Ok? Sunt aici pentru tine.
În mintea mea plângeam!! Uneori...mă gândesc că mai bine nu ar fi aşa drăguţ cu mine...îmi e teamă că mă voi îndrăgostii mult prea mult de el. Nu am stat prea mult pe gânduri şi l-am luat în braţe şi l-am strâns tare. Plângeam pe umărul lui! Şi el m-a strâns la fel de tare.

- Thea...ştiu că o să sune puţin cam ciudat...dar cum tata e la tine acasă cu mama ta,şi îţi va lua o vreme să te obişnuieşti cu ideea,aşa cum am făcut-o eu...n-ai vra să dormi la mine?
Omg!! Nu-mi venea să cred că tocmai a spus asta!! Eu şi el...în aceeaşi casă? Noaptea? Singuri? Tot entuziasmul din capul meu a fost doborât brusc...trebuia să mă abţin. Dar era tare greu...

- Sigur...mi-ar plăcea. În ce cameră o să dorm? Că ai dita mai casa.

- Ău..."cameră" ? Mă gândeam că vrei să dormi cu mine...dar dacă tu vrei separat, e ok pot..

- A nu! E ok...să dormim şi amândoi

..împreună... singuri...nu-i deloc ciudat. Nu? Sau e..

- N-are de ce. Suntem prieteni...nu?

- Exact.