Drogul inimii |pauză|

★Nimic nu-i ceea ce pare★

°Capitolul 2°
Ştiu că am fost prea dură cu Ashley,dar ăsta era adevărul. Nu aveam degând să rămân în ţara asta. Simţeam că nu mă integrez aici...totul era diferit. Îmi era aşa de dor de Willa. Îmi era cea mai bună prietenă. Îmi imaginez şi acuma faţa pe care o făcuse când a aflat că mă mut în S.U.A cu mama. Willa era o tipă gotică. Mi-a schimbat percepţia despre viaţă şi m-a făcut să văd cum era mama defapt. Tot ce a făcut mama a fost să mă îndepărteze de ea intenţionat. Nu exista zi în care să nu-mi spună ca Willa era o influenţă proastă asupra mea şi că destinul meu este altfel,să moştenesc afacerea familiei şi să conduc firma tatălui meu,să fiu măritată până la vârsta de 20 de ani cu un miliardar şi să avem doi băieţi şi o fată. Iar de fiecare dată îi dădeam acelaşi răspun «Nu vreau să-mi alegi tu viaţa! Nu mi-o mai controla atât...uneori chiar devii sufocantă»
-Acasă-
Păşeam foarte încet pe parchet,astfel să nu mă audă mama că am ajuns acasă. Dar nu mi-a ieşit.
- Tenniz scumpo! Ce faci? Cum a fost la liceu?
- O da! A fost super mama! Am devenit regina balului,mi-am făcut 3 gagici şi nu ştiu pe care să-l aleg,prietena mea are un Porche roşu şi toţi mi-se înclină să-mi pupe picioarele.
I-am răspuns cu silă şi sarcasm.
- Să înţeleg că ţi-a plăcut?
M-am dus direct în camera mea dându-mi ochii peste cap şi mormăind. A fost o zi tâmpită la fel ca restul vieţii mele aici. De obicei când eram supărată îmi îndesam unghiile în vene,până când îmi făceam rană şi îmi dadeam singură sângele. Asta m-a învăţat Willa...se zice că durerea pe care ţi-o provoci,nu-i mai mare decând ceea ce ai în suflet. Mama intră în cameră şi mă vede cu sânge pe degete.
- Tenniz...ce ţi-ai făcut? Ai înebunit? Nu te doare?
- Nu mă doare nimic mai mult decât ceea ce-mi faci.
- Stai aici o chem pe Dorota să-ţi aduca trusa de prim ajutor.
Wow...de parcă era prima dată când îmi făceam asta. Dar na...e şi prima dată când m-a văzut.
- Domnişoară Tenniz,ce va-ţi făcut?
- Nimic Dorota! Stai liniştită. Nu doare deloc. Unde-i mama?
- Păi a venit o fată blondă la ea şi discută jos.
M-am dus şi eu repede. Mama vorbea cu Ashley aşa că le-am întrerupt.
- Ashley? Ce faci aici?
- A bun. Perfect. Ashley vreau să ţi-o prezint pe Tenniz este fata nea. Voi două învăţaţi la acelaşi liceu.
- Mda ne-am cunoscut deja.
- Perfect. Zice mama încântată apoi pleacă.
- Eşti Tenniz Rodriguez? Wow...nu mă aşteptam să arăţi aşa.
- Ce cauţi în casa mea?
- A păi mama mea este prietenă cu Genevieve şi m-a trimis aici pentru că a auzit că va-ţi întors în oraş.
- Stai aşa... mama mea s-a născut aici?
- Da. Nu ştiai?
- Păi noi abia de ne-am mutat aici...ce naiba.
- Mama ta stătea aici în fiecare vacanţă de vară.
Mama nu mi-a spus niciodată asta. Planul ei a fost să avem un nou început,departe de tata,într-o casă nouă. Dar se pare că a copilărit aici. Un alt motiv pentru care o urăsc. Mi-am luat jacheta din cuier şi am plecat nervoasă. Mergeam ce mergeam până când am ajuns într-un loc retras. Acolo mi-am scos bricheta şi ţigara. Am început să fumez încă de la divorţul părinţilor. Eram lângă o clădire părăsită şi se auzea muzică în interiorul ei. Era ciudat. M-am apropiat, am deschis uşa veche şi trăgeam cu ochiul înăuntru. Era un grup de dansatori de stradă. Dansau super,nu mă puteam abţine să nu mă uit la ei. Întotdeauna m-a fascinat dansul,dar niciodată nu l-am putut practica din cauza mamei. Îmi spunea de fiecare dată că fetele nu sunt bune la aşa ceva. Dansatorii se opresc. Uşa de care mă propteam a scârţâit şi toţi au întors capul la mine.
- Ăm bună...eu sunt...ăm...
- Tenniz Rodriguez...te cunoaşte toată lumea. Nu eşti decât o bogătană răsfăţată.
- Poftim? Am făcut paşi spre el. Tu nu mă cunoşti bine? Nu ştii nimic despre mine! Aşa că mai bine taci.
Am plecat de acolo. Erau nişte idioţi. Doamne...cât ghinion am.
-Acasă-
- Scumpa mea! Am fost aşa îngrijorată pentru tine! Unde ai fost?
- Serios mamă? Cât de prefăcută poţi fi! Mereu este vorba numai despre tine! Numai de tine îţi pasă!
- Stai aşa...despre ce vorbim noi aici? Ce ai păţit?
- Ai... ne-am mutat în America doar pentru ca să depănezi tu amintiri în casa unde te-ai născut? Mi-ai zis că vom avea un nou început...undeva unde nu ne cunoaşte nimeni. E ghici ce mamă? Ne cunoaşte toată lumea!
M-am dus furioasă la mine în cameră. Nici nu i-am mai dat ocazia să-mi răspundă. Mi-a distrus tot viitorul!