Drogul inimii |pauză|

★Alergăm după imposibil★

°Capitolul 7°

Încă eram la restaurant. Eram prea obosită şi plictisită ca să mai stau. Mă pregăteam să plec când vine Nate.

- Thea... trebuie să plec.

- A ok...şi eu... oricum nu mai aveam chef să stau.

- Nu Thea...adică,chiar trebuie să plec.  Şeful meu deja mi-a rezervat avionul şi mă aşteaptă la aeroport.

- Ău...aşa repede? Pot să vin şi eu cu tine? Vreau să te conduc.

- Ok.

- Bine...aşteaptă aici să chem limuzina.

- Limuzină? Hă?

- Mda...eu nu o folosesc niciodată, mai mult se plimbă mama cu ea.
Vedeam pe faţa lui că era surprins.

—În limuzină—

- Ia zi Nate?! Îţi place de cineva?Vreo

fată norocoasă?

- E mai complicat da... da. Este partenera mea pentru concursuri. Dar na...e cam aiurea. Dar ţie...?

- Şi la mine al naibi de aiurea!

- Nici o grijă. Eşti mult mai drăguţă decât Ashley. Nick va face alegerea corectă.
Eram uimită şi terifiată.

- Ştiai?

- Dap...

- Chiar aşa evident e?

- Nu...doar că eu te cunoac mai bine decât ei. E o chestie ciudată cu dragostea...mereu alergăm după imposibil. Uneori...chiar dacă drumul către fericire e lung...

- Ashley zicea că noi doi avem multe lucruri în comun...dar...

- Ştii cum se zice, Opuşii se atrag!
- Aşa-i...
Nate se apropie de mine...şi-mi şopteşte.

- Dacă vei avea vreodată nevoie de ce ceva...am să fiu mereu acolo pentru tine. Da?
—Am coborât din limuzină—
M-a strâns tare în braţe.
- Bye Thea.
Apoi când ne-am dezlipit...m-a sărutat pe nepregătite. Eu i-am răspuns la sărut. A fost scurt şi plăcut şi parcă totul în jurul nostru s-a oprit pentru o secundă. Pe urmă a plecat alergând...

- Bye Nate.
Eram conştientă că vorbeam cu aerul...dar tot am zis-o. Ştiam că sărutul ăla nu a însemnat nimic. El era îndrăgostit de cineva,iar eu de altcineva,aşa că s-a întâmplat chestia asta mai mult de supărare.
Mă îndreptam înapoi spre limuzină, când vine cineva în spatele meu şi-mi pune mâna la gură ca să nu ţip. Pur şi simplu mă sufocam...mă zbăteam cum puteam. Dar apoi o văd în faţa mea pe Willa,râzând malefic şi avea o seringă în mână care mi-o bagă în mână. Am leşinat,apoi am fost luată pe braţe de tipu' ăla.. Aveam ochii deschişi dar nu mă puteam mişca. Simţeam părul meu cum atârna. 
Eram încă ameţită. Mă durea capul îngrozitor. Eram amorţită ca naiba. Am deschis ochii şi urâmătorul lucru pe care l-am văzut a fost un tavan mucegăit. M-am panicat şi am încercat să mă ridic din patul ăla sumbru din fier,dar eram legată cu o mână de piciorul patului. Am încercat să mă eliberez...dar n-am reuşit. Mă durea rău încheietura, şi aveam o vânătaie teribilă. Era o cameră veche şi mirosea acolo ca naiba. Îmi plimbam ochii peste tot, până când privirea mea s-a oprit la o măsuţă pe care era un pahar cu apă şi pastile. Pastilele alea erau defapt droguri. Asta explică multe. Am fost drogată! Şi acum sunt sechestrată de...de Willa? Vorbeam singură. Deodată intră Willa pe uşă.
- A bun...te-ai trezit. Uf...da mult ai mai dormit fată.

- Willa...ce dracu' se întâmplă aici...şi de ce eşti cosumată în unicorn?

- O dragă...nu sunt. Ea vorbea şi în acelaşi timp trăgea cu seringa dintr-un tub...apoi a vroia să bage acul în mine.
- Tenniz...scumpo...asta te va face sa te simti mult mai bine. Crede-mă. Desigur...îţi v-a da ceva iluzii...cum că m-ai vedea îmbrăcată în unicorn,sau aşa ceva. Dar vei fi bine.
A băgat acul ăla în mâna mea. Eram neputincioasă. Nu aveam cum să scap. M-am trezit peste câteva ore. O vedeam pe Willa cum stătea pe un scaun în faţa mea.

- Alo! Trezirea frumoasa adormită!
- Willa...de ce faci asta? Lasă-mă să plec...

- De ce fac asta? Serios? Imaginează-ţi că ai o prietenă foarte bună...ajungi să te îndrăgosteşti de ea,dar ea iubea băieţii...şi ca şi cum asta n-ar fi de ajuns...o pierzi...pentru că ea se mută în altă ţară! Hă? Tu cum te-ai simţi Tenniz?

- Willa...tu... m-aiplăcut? Ce?

- Mai ştii cum ne-am cunoscut Thea...erai supărată şi plângeai la colţul străzii din cauza părinţilor tăi care se certau...şi atunci au venit la tine nişte băieţi...care cine ştie ce vroiau să-ţi facă şi atunci am apărut eu! Erai aşa mică şi neajutorată! Şi da...am ajuns să mă îndrăgostesc de tine!
Nu mai aveam cuvinte...eram aşa derutată.

- Bine fie...să zicem că aşa o fi...şi atunci ce? Ce-ai degând să-mi faci? Să mă forţezi să te iubesc? Willa eu nu...

- Nu draga mea! Mi-a trecut de mult de tine...tot ce vreau e să vii înapoi cu mine în Argentina şi să te angajezi la un bordel împreună cu mine.

- Bordel? Ce? Ca prostituată? Cu asta te ocupi tu? Ce dracu' ţi s-a întâmplat? Dacă ăia te forţează să faci asta...putem merge la poliţie...nu-i o problemă!

- Taci Thea! Nu mă forţează nimeni...pentru că...eu conduc totul.

- Ău...şi atunci ce tot faci cu seringile alea?

- Nu-i evident? Te droghez...vreau să-ţi dau dependenţă de ele. Dar trebuie să fac chestia asta periodic...nasol.
O vedeam pe Willa cum pregătea o altă seringă. Dădeam târcoale camerei căutând o cale de scăpare. Dar nu aveam ce să fac. Willa a mai băgat o seringă în mine. Am leşinat iar. Când m-am trezit...nu mai era nimeni. Simţeam în corpul meu o nevoie subită de drog. Mă tot uitam la pastilele de pe masă. Îmi impuneam să nu fac asta...dar parcă aveam nevoie de ele. Am luat cutiuţa şi am început să-mi torn în palmă. Le-am înghiţie din prima. Eram ameţită. Nu puteam să mă stăpânesc. Simţeam cum îmi venea să lovesc ceva. Uşa se deschide. Când mă uit nu-mi venea să cred. Era Nick. A căzut în genunchi la patul meu.

- Nick?

- Thea!! Mă sărută pe frunte şi se uită la mine dacă eram bine...m-a dezlegat la mână. După care m-a luat pe braţele lui . Eu mi-am sprijinit capul de umărul lui.
Am deschis ochii. Eram la spital. Stăteam şi-l priveam pe Nick cum stătea în fotoliu şi dormea. Apoi mă aude...şi se trezeşte,după care vine grijuliu la mine şi mă ia de mână cu ochii înlăcrimaţi.

- Hei...sunt bine.

- Ok...

- Cum ai ajuns la mine Nick?

- Eram la secţia e poliţie...şi i-am auzit că ar avea o posibilă teorie unde ai putea fi..n-am stat prea mult pe gânduri... aşa că am verificat singur.
Mă uitam la el...ca la o stea. Aveam ochii înlăcrimaţi. Îmi 'creştea' inima. Îl iubeam din ce în ce mai mult...şi devenea din ce în ce mai greu.
- Ashley ce face?

- Păi ultimele săptămâni au fost cam grele pentru ea. Aşa că a plecat la tatăl ei în Londra

- Stai..."ultimele săptămâni"?

- Thea...nu ştiai? Ai fost dispărută timp de o lună.
Doamne...o lună??! Doamne...wow. Simţeam că am lipsit decât 2 zile...