Schimbarea e buna.

Capitolul doi

Sunt nevoita sa ies si sa il urmez pe "tata" in casa. Cu fiecare pas simt cum inima imi bate mai tare.

El deschide usa, iar eu il urmez. Dau cu ochii de o femeie cu putin peste 30 de ani. Draguta si cu un zambet mai larg decat fata ei.

Langa ea intalnesc un baiat. Putin mai inalt ca mine, cu ochii caprui si parul negru.

-Tu trebuie sa fii...

-Giulia,dar prietenii imi spun Giuli.

-Incantat Giuli. Eu sunt Liam.

Dau mana cu el si inaintez. Observ ca el se holbeaza la tricoul meu. Prima oara nu imi dau seama de ce , dar dupa o secunda realizez( tricoul meu e in imaginea de sus). Nu stiu ce era asa de special la el.

-Liam, nu ti-ar placea sa ii arati Giuliei imprejurimile,intreba tatal sau cu un ton calm.

-Ba da. Haide.

Sunt nevoita sa il urmez intr-o mica calatorie. Nu aveam neaparat chef de asta , dar sper ca ceva sa imi faca ziua mai frumoasa.

-Deci....spune-mi ceva despre tine. Ceva in afara de faptul ca nu ai un iubit si nu te deranjeaza asta.

La spusele lui afisez un mic zambet. Acest lucru il face pe el sa zambeasca.

-Pai am 16 ani, sunt din Manhatten, imi place sa cant si...cam atat.

-Sper ca o sa am placerea sa te aud o data.

-Putin probabil.

-De ce?

-Deoarece eu nu cant in fata oamenilor.

-Asta se v-a schimba.

Continuam plimbarea. Nu dau mare atentie locurilor. In schimb prefer sa continui sa vorbesc, spunand cate ceva care ne reprezinta.

-Randul tau, spun eu pe un ton jucaus.

-Ca sa ce?

-Ca sa imi spui ceva despre tine.

-Ahhh. Ok. Pai am 16 ani,imi place sa dansez si..... ma cheama Liam.

-Serios?!

-Ce??

-Stiam ultima chestie.

-Stiu, dar ti-am reamintit deoarece eu uit deobicei numele persoanelor deabea cunoscute.

Am inceput sa rad. Am reusit sa il fac si pe el sa rada.

-Deci.....cum ma cheama? spun eu sarcastica.

-Pai.....ammmmm...... Stai sa ma gandesc putin Giulia

-Heii.

In sfarsit. E primul care rade. Il urmez si eu si rad. A avut memoria buna.

-Turul s-a terminat.

-Merci.

-A fost placerea mea.

In casa e liniste. Schimb cateva vorbe cu parintii lui si ma las condusa catre noua mea camera. Camera lui Liam e la etajul unu si a mea langa a lui. Singurul lucru care ne desparte e ..... un perete.

Nu am mai avut chef sa fac nimic asa ca m-am culcat.

Uite asa ca din senin a aparut si al doilea capitol. Cum vi se pare povestea? Dati-mi sugestii. Sunt deschisa la orice parere. Sa fac un Liam P.O.V.?