Capitolul unsprezece

224 18 2
                                    

Acest capitol ii este dedicat lui RalluRelly. Enjoy....

Ma uit mai atent si raman uimita de ce vad. O fata inalta cu parul maroniu si varfurile blonde, o impiedica pe blondi sa ma loveasca. Asta nu prea e scenariul mult asteptat ( in care un baiat salveaza fata), dar nu ma mira deoarece nici viata mea nu e perfecta, chiar deloc.

-Vai,Bianca! Esti atat de imatura! Credeam ca o sa mai cresti, dar nuuuuuu, tu ti sa te dai mare!

Deci pe blondi o cheama Bianca. Ce nume tipic.

-Haide, spune aceeasi fata care m-a salvat in timp ce ma ia de mana. Oare unde ma duce? Pare destul de draguta.

-Fi mai tare. Nu o lasa sa te domine. E doar o piti obsedata de atentie, imi spune in timp ce ma taraste dupa ea spre necunoscut.

-Ok....dar, am o intrebare. Unde mergem?

-In locul meu preferat.

Dupa inca putin mers, am ajuns in curtea scolii. A continuat sa mearga pana am ajuns in fata unui stejar batran. E atat de mare!

-Asta o sa fie locul nostru. Apropo, am uitat sa ma prezint. Eu sunt Emma. Pe tine cum te cheama?

-Eu sunt Giulia. Ma bucur ca te-am cunoscut si...mersi pentru mai devreme.

-Nu face nimic. E ceva obisnuit.

Nu pot sa cred ca numai ce am ajuns si deja am o prietena.

-Ai vrea sa mai cunosti niste oameni?

-Cum sa nu!

Ma prinde iarasi de mana si incepem sa alergam. De data asta nu am mai mers la fel de mult si ne-am apropiat de un grup ce vorbea.

-Hei, prieteni! Ea e Giulia, noua noastra colega.

Toti mi-au zambit si mi-au zis un 'bine ai venit'.

-Ea e Amy, si arata cu degetul spre o fata cu parul negru si ochii albastri. Ea imi zambeste si eu ii intorc zambetul. El e Derek, iubitul meu. El e un baiat inalt, cu parul saten si ochii negri. Ea e Allyson, dar noi ii zicem Aly, si arata spre o fata blonda cu ochii albastri ce zambeste non stop. El e Josh, si....unde e Mike?

-Cred ca intarzie, spune Derek.

Oare cine e Mike? Clopotelul suna semn ca ora incepe. Plec de langa noii mei prieteni, deoarece avem ore diferite si ma indrept spre dulapul meu. Pe drum ma impiedic, ca o mare proasta ce sunt si fac contact cu podeaua rece. Ma ridic incet, insa piciorul ma doare tare. Sper ca nu mi-am rupt ceva. Incerc sa merg,insa esuez si dau sa cad inca o data, numai ca de data asta nu mai lovesc pamantul...

Schimbarea e buna.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum