Schimbarea e buna.

Capitolul trei

Sunt trezita de niste tropaituri si un cantec. Cine asculta muzica la ora asta si ce sunt pasii astia. Realizez ca totul se aude din camera de langa mine. Stai!!!! Liam sta in camera de langa mine.

Ma rdic incet din pat si ma incalt cu o pereche de papuci. Ies din camera cat de incet pot. Ma asigur ca nimeni nu e pe hol si inaintez catre usa sa. Ma ghemuiesc jos si ma uit pe gaura cheii. Deslusesc pe cineva care danseaza. Cine putea sa fie daca nu Liam. Mai raman acolo timp de cateva secunde, timp in care vad ca danseaza chiar bine.

Un lucru neplacut se intampla. Din cauza pozitiei nu foarte comfortabila, imi pierd echilibrul si ma lovesc de usa. Dupa ce cad singurul lucru care il sper e ca sunetul produs de lovitura mea cu usa nu a fost observat. Din pacate muzica se opteste si aud pasi apropinduse de usa. Trag aer in piept si pregatesc o scuza credibila.

-Buna dimineata raza de soare. Ce faci aici?

Pt. o secunda aveam o scuza buna, dar la roseata provocata de cuvintele sale m-am pierdut.

-Pai......amm

-Te-ai impiedicat de covor. Ai grija.

Imi intinde mana ca sa ma ridic si eu ii intind mana pentru ajutor. Pentru o secunda nu realizez de ce a facut asta. De ce m-a salvat, dar apoi aud vocea mamei sale in spatele meu. O linistesc si putin rusinata ma duc la mine in camera.

Ca sa ma linistesc imi pun melodia "Blank space" si incep sa cant.

Sunt oprita de telefonul meu ce vibreaza. Il iau ca sa citesc mesajul si raman uimita de cel care a trimis mesajul.

Liam:Canti bine. Ti-am spus ca o sa te aud. Sper ca odata sa o faci fata in fata cu mine.

Eu:Uhhh. Suntem chit.

Liam:Suntem

Eu: Apropo, merci pentru mai devreme.

Liam:Cu placere. Se mai intampla.

Eu: Si tu dansezi bine.

Liam:Merci

Cam asta a fost schimbul nostru de mesaje. Stiu ca pare ciudat deoarece eram la departare de un perete, dar e mai bine asa deoarece cred ca as fi terminat fiind mai rosie decat o capsuna si punct.

*******

La micul de jun voebesc putin cu parintii despre lucruri banale apoi ies la o plimbare.

Nestiind unde sa merg o iau pe un drum pe care am mers si ieri impreuna cu Liam. Cuvintele de ieri imi vin in minte. In minte imi vine si faptul ca nu mai am prieteni. La acest gand o lacrima isi face aparitia la coltul ochiului meu. Ea se scurge incet-incet pe obrazul meu impreuna cu alte le care nu stiu de unde au aparut. Ma asez la marginea bordurii si am lasat sentimentele de toate felurile sa imi invadeze mintea.

Deodata simt doua maini ce ma ridica de la sol. Ma uit in fata si il vad pe Liam.

-Ce s-a intamplat raza de soare?

-Nimic. Sunt bine. Serios.

-Atunci ce e cu lacrimile astea?

Atunci imi sterge o pereche de lacrimi de pe fata.

-Excesul de apa care vrea sa iasa.

El rade, dar eu sunt prea trista ca sa rad la propria gluma.

-Serios acum. Spune. I-a doua degete cu care imi ridica barbia ca sa il privesc in ochi.

-Acum sunt singura,spun eu printre lacrimi.

-Sa nu mai spui asa ceva. Sunt aici cu tine. Si parintii mei. Poti sa imi spui orice. Hai acasa.

Ma las dusa de el acasa. Pe drum niciunul nu spune ceva. Acasa ma duc in camera mea unde mai vars cateva lacrimi si apoi adorm.

Multumesc foarte mult pentru toate lecturile. Sper ca va place. Astept sugestii si comments. Ne vedem la urmatorul capitol.♡♡♡♡