Linda Ross | pauza pana in iulie |

Capitolul 14 -Vanatoarea de comori - partea intai

Azi am fost externata. Si din cate am inteles de la matusa Mary, azi este si ziua mea, azi implinesc 18 ani.
In mod normal oricine ar fi fericit sa isi serbeze ziua si sa implineasca 18 ani, sa fie major...
Ei bine, nu si cand nu iti mai amintesti nimic. Nu imi voi serba ziua, avand in vedere ca tocmai ce m-am externat din spital nu am chef sa ies pe nicaieri...si unele rani nici nu mi s-au vindecat inca, bandajele acoperindu-le.
De cand am ajuns, de o ora jumate, stau intinsa in pat si ma uit pe tavan. Incerc sa-mi amintesc ceva, orice, dar nu pot. A incept sa imi fie frica sa mai adorm. De fiecare data cand ma fura somnul, vad niste amintiri, dar cand ma trezesc dispar si nu imi mai amintesc.
***
Ma uit speriata prin camera si observ ca s-a intunecat. Nu tin minte sa ma fi culcat, dar nu conteaza asta acum.
Cobor in bucatarie pentru a imi pune un pahar cu suc de portocale si observ ca sunt singura acasa.
Observ un biletel pe frigider. Il iau si il citesc.
"De ziua ta ti-am pregatit o vanatoare de comori.Fiecare indiciu te aduce mai aproape de mine si in fiecare indiciu vei descoperi o litera din numele meu. Mult succes la vanatoare!
Primul indiciu:
Primul loc in care am fost impreuna, asa numita "Padurea iubirii"."
Hm..."Padurea iubirii" imi suna destul de cunoscut...acolo tin minte ca am avut primul sarut cu un baiat, dar nu mai stiu ce baiat. La acest gand inima incepe sa-mi bata tare in piept. Fluturasii nu-mi dadeau pace.
Vad pe masuta din bucatarie o mica cutiuta. O iau si de pe spatele ei se desprinde un alt biletel.
"Fiecare indiciu are cadoul lui"
Deschid repede citiuta si observ un superb colier cu diamante. Fara sa mai pierd mult timp mi-l pun la gat si incep sa ma gandesc...unde e "Padurea iubirii"?
Urc inapoi la etaj si incep sa caut prin camera. Intr-o cutiuta de sub pat am gasit ceea ce cautam. Un jurnal. Il deschid repede si caut printre pagini. Observ o pagina unde scria cu litere ingrosate " Padurea iubirii" si ma opresc acolo. Am aflat ca acolo am avut primul sarut adevarat cu prima persoana speciala din viata mea, dar nu scrie nimic de aceea persoana speciala, nici macar un nume.
Am mai cautat in jurnal cum am ajuns acasa doar ca tot ce citeam parea ca o simpla poveste. Nu imi readucea amintirile.
Incep sa imi amintesc locul acela magic. Sarutul a fost la inceputul primaverii. Nu ea tocmai o padure. Era un simplu parculet inconjurat de pamisori. Am numit-o "Padurea iubirii" pentru ca pomii erau plini de floricele, iar pasarelele ciripeau. Mi s-a parut un loc magic.
Imi i-au repede geaca de piele, tenesii in picioare si am plecat. Am inceput sa alerg ne vrand sa ma opresc pana la destinatie. Eram in culmea fericirii. Reusisem sa-mi amintesc ceva. Era insa un singur lucru pe care nu mi-l aduceam aminte din amintira asta. Cu cine m-am sarutat? Cine are in numele lui un m?
Cand am ajuns in parc, am inceput sa caut. Pe bancute, sub pancute, pe trunchiurile copacilor, dar nu gaseamn nimic.
M-am asezat pe iarba privind cerul si atunci l-am vazut. Un nou indiciu pe una pintre cele mai inalte crengi ale copacului.
Incerc sa urc in el, dar geaca nu imi dadea voie sa ma urc, asa ca am aruncat-o pe iarba. Imediat cum am ramas doar in tricou, aerul destul de rece m-a lovit facandu-mi pielea de gaina. Cand am ajuns pe creana unde era biletelul, mi-am dat seama ca am frica de inaltime.
Apuc biletelul, cu grija sa nu cad si incep sa il citesc.
"Daca citesti asta inseamna ca ai ajuns la al doilea indiciu. Bravo esti cu un pas mai aproape.
Indiciul este:Addams 874"
De data asta sunt bagata de tot in ceata. Ce ar trebui sa insemne "Addams 874"? Dar si mai important...cum ma mai dau eu jos din copac?
Vad cativa oameni trecand si incep sa strig dupa ajutor in speranta ca cineva ma va ajuta. Dar in schimb de ajutor am primit in schimb priviri rautaciose sau amuzate si injuraturi.
Bun, acum e acum. Trebuie sa ma dau jos din copac faa sa-mi rup nimic. Pun cu grija cate un picior pe fiecare creanga si ma tin bine cu mainile de cele de sus.
Cand mainile incepusera sa ma doara, m-am oprit si m-am uitat sa vad cat mai am de coborat. Pot spune ca am facut cea mai mare greseala din viata mea pe care nu mi-o amintesc. Incep sa ma dezechilibrez si cad pe iarba.
Indiciul asta mi se pare mult prea greu. Vad o persoana care se uita foarte insistent la mine. Ce se poate intampla rau daca intreb pe cineva?
-Suza-ma, imi poti spune te rog unde este Addams 874?
-Daca te referi la stada Addams este pe acolo. spune aratand cu degetul inspre niste blocuri.
-Te referi printre blocuri?
-Da! spune el sigur pe sine.
-Bine, iti multumesc mult! spun incepand sa fug spre blocuri.
Ma uit dupa numarul 874, dar nu il vad pe nicaieri.
O persoana ma loveste in umar si imi inmaneaza un plic alb si o cutiuta rosie.
***
Hey! Sper ca va placut capitolul si scuzati-mi eventualele greseli. Nu stiu cand voi posta exact urmatorul capitol oentru ca de maine incepe chinul (scoala) si nu stiu exact cat timp liber voi mai avea.
                                    Pupicei! ❤ ❤ ❤ ❤ ❤